[silver_boy]

Dear Cherry,
Ai dreptul sã nu-þi placã domle, ai dreptul s-o spui, nu trebuie acu sã ne substituim sensibilitãþile artistice.
Spre deosebire de madamme C.M. nu m-am dus la filmu ãsta ca la pomul lãudat. M-am bucurat de privilegiul ignorantului, ºi-am îndesat în CDRom nu Brokeback Mountain, ci un film. Nu citisem nici o cronicã, habar n-aveam cã a luat o cãruþã de premii, cã "trateazã homosexualitatea", etc.
L-am vãzut (cum cred cã ar trebui sã vedem anumite filme): cu ochi de barbar.
La secvenþa din cort am vrut chiar sã-l opresc, what a fuck..., da uite cã little by little, povestea m-a prins, ºi mi-a plãcut.
M-am regãsit nu în homosexualitate ci în laºitatea personajelor, în incapacitatea lor funciarã de a comunica ce simt, în iubirea aia stângace, în umorile lor, în spaimele lor. În oferta de Destin pe care au ratat-o amândoi.
Mi-a comunicat un lucru simplu pe care- nu ºtiu ce m-o fi apucat -am vrut sã þi-l comunic ºi dumneata: nu ne regãsim cu adevãrat decât în ceea ce pierdem.
Da' dumneata ºi cu Modrãreasa se pare cã vã regãsiþi constant în ce aveþi.
Fericitelor...