[silver_boy]

cit despre dzeu - problema este, iarasi, prost pusa; eu, care sint un non-believer, pun urmatoarele intrebari - simple & de bun simt:
1. presupunind ca dzeu exista, este el si atotputernic?
2. - " - " - " - " - " - " - " - " - ", este el si binevoitor?

...

Primul caz de blasfemie religioasã îi aparþine lui Moise ( care, spun izvoarele, n-ar fi fost Danez, ºi nici talent la caricaturi cicã n-ar prea fi avut)
La întoarcerea de pe muntele Sinai, Moise o "comite" spãrgând tablele legii :" table de piatrã scrise cu Degetul lui Dumnezeu"
Tablele astea " erau lucrul lui Dumnezeu ºi scrierea era scrierea lui Dumnezeu, sãpatã pe table" (Ieºirea: 32 cu 16)
I mean... treaba era groasã.
ªi totuºi ce i-o fi venit lu Moise sã se comporte offtopic cu litera lui Dumnezeu?
Pãi dacã poporu lui incepuse s-o ardã aiurea cu viþelu de aur, aducându-i jertfe, fetiºizându-l, ridicându-l la rangul de idol...
Blasfemia lui Moise vine din cunoaºterea faptului cã oamenii au tendinþa sã slãveascã fetiºuri, practicând cu lipsã de mãsurã adoraþia materialului.
Cu toate astea, nimic material nu poate devenii atât de sacru încât sã nu poatã fi distrus. Dealtfel, toatã "etica" de mai târziu a protestantismului se þese pe canavaua asta a reprezentãrii sacrului care incepe sã se substituie spiritului religiei. În acest loc al "sacrului materializat" care ia locul spiritului religiei, adicã între viþelu de aur (venerat de rãtãciþii poporului ales) ºi tablele de piatrã venite direct de la Dumnezeu, nu se mai face nici o diferenþã. Is talk about the same story.
Câtã vreme e vorba de o re-prezentare, de un idol, distruge-l. Nu conteazã sursa. Chiar dacã ea e "Dumnezeul însuºi"
Mã tot întreb dacã în mintea caricaturistului danez (ºi de acolo mai departe: în minþile occdentalilor ) a funcþionat conºtient mesajul ãsta, dacã protestul lui a îmbrãcat forma asta analiticã, "de tip Moise" ( o "blasfemie" cu mizã) or a fost fãcutã sintetic de dragul "libertãþii presei" sintagmã pe care o azvârli aiurea pentru cã sunã fain da nu spune mai nimic.
Din ce-am citit pânã acum, occidentalii se justificã cu ponciful ãsta gãunos: Tehnologizaþi cum sunt(em) articulam si noi ce putem, chestii care ne par mustind de spirit ºi prin ele ne trãim nostalgia alteritãþii.
De partea cealaltã stã "analfabetismul" religios al lumii islamice.
Existã ceva mai hilar decât un mahomedan care ucide în numele propriului profet care interzice crima?
Radio Erevan rãspunde: Yup, doi mahomedani. So on, so on.
Însuºi faptul cã-i deranjeazã " caricaturile" spune, dupã opinia mea urmãtorul lucru: lumea arabã e o lume de "cinefili", educaþi vizual care cultivã imaginea Profetului dar îi ignorã spiritu'.
Una peste alta, s-ar putea ca rãzboiul ãsta surd sã nu aibe nici un "Dumnezeu". I mean chiar niciunul, de nici o parte.


Ps. ALS, vroiam sã-þi rãspund la întrebãri; da' ca în bancu ãla cu barza: "m-am cam rãtãcit pe drum " -))