... "l'amour de l'art", ma pishe, ca sa zic asha! cine-a spus ca trebuie sa
faci ceva - adica sa pui mina pe o camera de filmat - ca sa-ti dovedesti "amorul pt arta a saptea"?? ce idee colectivist-stahanovista e asta?? adica, nu poti sa fii un contemplator avizat - un cinefil, adica? (mai ales ca, more often than not, gustul & eruditia sint mai sigure & mai consistente de
aceasta parte a baricadei decit de cealalta!)
in ce ma priveste - ok, sint "anormal"; i just don't feel
that urge sa fac film! mi se pare mult mai rewarding - pt mine personal, nu generalizez! - sa vad/admir decit sa ma pun sa produc... degeaba zici, raptore: daca nu-ti pui problema pozitionarii pe o piata deja suprasaturata de "genii" (cel putin autohtone...), esti in flagrant delict de angelism. in ce ma priveste, consider ca - daca mai multi si-ar pune problema: CE aduc eu nou in cinema?, si: CIT de important este ceea ce vreu eu sa spun? - am avea, fortunately, mai putine pelicule mediocre si sub-mediocre to deal with! cine are urechi de auzit, etc...
la berlin, deocamdata, tot filmul lui altman conduce in topuri - in ciuda prezentarii ieri, in concurs, a docu-dramei "the road to guantanamo" (la care n-am rezistat pina la sf.; consider ca winterbottom face - si el - prea multe filme... in plus, "probl." detinutilor de la guantanamo - sorry -, mi se rupe: eu i-as omori oricum pe toti, cu probe sau fara
)
am mai vazut "invisible waves", al thailandezului care a facut superbissimul "last life in the universe", dop-at de chris doyle: sub "last life...", dar totusi cu un ton & o atmosfera f distinctive, ceva intre kaurismaki & kitano, pina la urma destul de surprising & de interesant: o poveste despre guilt & redemption prin acceptarea pedepsei; dostoievski turned zen.
si iranianul "it's winter", heavy going, dar frumos filmat si - desi ziceam ca mi s-a acrit de filme iraniene - cu un
ceva care-l distinge de puzderia de "makhmalbafanisme"...