Originally Posted by MinRep:
l-am vazut si eu azi pe hbo. mda, o laba cu pretentii acest 'duplex' - nici n-am rezistat la TOT filmul. barrymore e mai dulceaga si mai antipatica decat oricand, iar filmul in sine mi s-a parut mai degraba o combinatie (neinspirata, per ansamblu) de 'the ladykillers' si 'war of the roses'... ah, si 'throw momma out...'.
.................................................. .........................................
in rest, am mai vazut doua rossellini-uri:
viaggio in italia - care deja e departe de neorealismul unui 'roma citta aperta', dar, intr-un fel, e mai bun (as in mai introspectiv si mai rafinat): o analiza proust-iana a unui cuplu foarte bine conturat (el, george sanders - un cinic nonsalant care parca aminteste de genialul addison de witt; ea - o fermecatoare ingrid bergman, tandra, razvratita, dar puternica), insa o analiza rezultata prin acumularea unor lucruri banale (descoperirea unor obiective turistice din insorita italie, de un cuplu de englezi traditionalisti) si condimentata cu scene de un umor irezistibil (vezi conversatia dintre el si o servitoare necunoscatoare de engleza). finalul si scena descoperirii cadavrelor inghitite de lava la poalele pompeiului sunt geniale ! cuplul joyce ? :lol:
francesco, giullare di dio - din nou, sclipitor, mai ales prin ironia cu care descrie rossellini acest personaj, in toata impacarea sa 'cathartica' cu lumea inconjuratoare. un portret cu adevarat puternic, un amestec de toleranta, de dragoste fata de aproape, de multiple valori crestine. insa, dincolo de acesta, este o reala arta a povestirii: episoadele din acest film, sudate doar prin personaje si 'misiunea' lor, sunt prezentate ca niste povestiri ale 'decameronului' si introduse cu niste citate parca extrase din sf scriptura. merita mentionate scenele simbolice (de unde o posibila asemanare intre pelerinul din acest film si insusi iisus christos): intalnirea cu leprosul de pe munte, despartirea de mucenici din final.