|
the brown bunny
vincent gallo
amintisem mai demult ca tocmai il vazusem, dar nu lasasem marturie nici un gand legat de el...
un film realizat in anul 2003. as fi tentat sa spun ca aceasta pelicula vrea sa fie anti-cinematografica, dar daca as face-o cred as gresi. faptul ca in prima treime nu pare a avea vreun scop, nu are intriga, nu te trimite la nimic, nu iti desteapta vreo asteptare legata de vreo naratiune interna, de vreun tel pe care personajul sa-l apuce, de vreun erou... nu-l face ne-film, ci il duce intr-un alt fel de cinema... e o cu totul alta lume (a experimentarii dramei erotice in cinematografia contemporana) si mi-e cu atat mai drag ca e un film care a iesit in state, unde sa lucrezi in afara studiourilor, fara nici o sustinere decat proprii tai nervi si propriile tale maini e o adevarata vitejie.
e calatoria pe care o intrprinde un pasionat de curse de motociclism dinspre estul spre vestul USA, e drumul sau interior in primul rand, dinspre prezent inspre trecut, petrecandu-se totul intr-un prezent in care nu paote accepta nimic. in finalul lui Buffalo '66, eroul mizeaza pe iubire ca salvare... aci salvare nu mai exista. desi (sau poate ca acesta va fi fost motivul) cheama, priveste femeile pe care le intalneste in dumul sau, iar acestea doresc a-l imbratisa, nimic nu apare, nimic nu se intevede in afara durerii. si ele seamana cu EA. ea, cea din final, cea care ii apare in vis.
drumul pe care-l efectueaza este si eliberarea lui, una nu reala, ci onirica, iar visarea este posibila numai la finalul drumului, cand a ajuns in L.A., un loc nu intamplator ales ca spatiu al reveriei.
in spatiul oniric orice este posibil, scena care l-a indignat atat de mult pe firewall-ul cinematografiei americane (l-am numit aci pe Roger Ebert, cel care a catalogat The Brown Bunny ca fiind 'cel mai prost film care va fi rulat la Cannes'), fiind perfect motivata in cursul peliculei. sau: schingiuirea unui om, omorarea lui folosind cele mai inventive tehnici cu putinta, nu scandalizeaza, dar o scena in care apare sex oral arunca flacari in comunitatea ( :hmm: ).
pentru mine, ceea ce Last Days face pe tema solitarismului (ca demers filmic), Gery pe tema ratacirii, sau Elephant observand viata adolescentilor (ca sa zic asa), The Brown Bunny reuseste sa faca pe tema iubirii. de aceea imi si place mai mult decat cele trei GvSant-uri.
|