'munich', deci... filmul despre care puteam sa scriu deopotriva si la 'ultimul film vizionat', si la 'dezamagiri'.
mai intai, vreau sa incep cu un mic intro nu tocmai relevant, si anume conditiile de vizionare: am vazut filmul la patria, la o temperatura de vreo 15 grade la care 'accesul' a costat 11 RON; sigur, nu-i chiar putin (ma refer la temperatura), dar, daca stai doua ore jumate la un film, simti cum iti intra treptat frigul in oase si cum iti incetineste circulatia. si zau daca nu e chiar frustrant ! iti poate rapi cu totul placerea de a vedea un film. si faza cea mai funny este ca angajatele cinematografului tineau usile de la sala inchise - 'puteti intra, ca noi le tinem inchise ca sa nu iasa caldura'. eu am raspuns 'care totusi exista, sper...'.
acum sa trecem la film. in primul rand, este o totala dezamagire din punctul de vedere al povestii. ma refer la felul in care este spusa, totul putand fi usor redus la 'care-i urmatorul pe care-l aruncam in aer ?'. va dati seama ca, in 155 de minute (carora le simti durata!), povestea are tot timpul sa devina stereotipa, si filmul, burtos. si pe langa story-tellingul cel putin sec, mai primim cadou si cateva cusaturi narative flagrante (tentativa de asasinare a lui salameh sau cum l-o chema, ma rog, pestele cel mare, te zgarie pe ceier !).
si cealalta treaba dubioasa este cum reusesti ca, in tot acest timp, sa zugravesti o serie de cinci personaje de o saracie 'germinal-iana' ? (scuzati epitetul fortat) desigur, poate ca eroul, avner, are o oarecare profunzime si o evolutie subtila de la 'impusca-i si nu pune intrebari de ce !' la paranoia vanatorului devenit prada, dar mai raman alte cateva personaje secundare (inclusiv mathieu kassovitz) de o subtirime fascinanta. totusi, merita mentionat, la capitolul acting, michael lonsdale, aparitie mereu inedita, de savurat de orice cinefil.
apoi, mai este, cred, o eroare de abordare; mi se pare de-a dreptul prozaic sa iei o poveste ce trebuia sa ramana la stadiul de 'human-soul' (povestea unui om normal devenit asasin), si s-o 'politizezi' cu atata sarg ! iar pe mine politica ma plictiseste - probabil, insa, fanii lui john le caree vor jubila.
ce ne ramane ? intr-adevar, cateva scene de suspans construite in stil hitchcock-ian (o superba secventa ce implica o fetita si tatal ei, de exemplu, filmata fara sunet !), un touch de realism frust (scenele sechestrului sunt naucitoare !)... and tell me if i'm missing anything.
cam putin. are momentele sale foarte bune, dar, per ansamblu, e dezamagitor.
