Originally Posted by gionloc:
|
pai poate ii fi durmit la introul peliculei... sau: daca intr-adevar scria o carte crezi ca ti-ar fi placut... daca asistenta povestind aventura avuta pe plaja nu ti-a creat nici o imagine vie, in miscare :?, atunci cum te impaci cu textele scrise?
|
domne, unora le iese ºmecheria, altora nu. de pildã mi se pare mult mai captivant intro-ul din Week-end-ul lui Godard cu tipa povestind o orgie. e altã atmosferã. lumina e ciudatã. ºi nu dureazã tot filmul. cadrul se schimbã în cu totul altceva dupã 15 minute ºi creeazã ºoc cu fiecare schimbare. Bergman nu prea ºtie cînd sã se opreascã. face doar variaþiuni pe aceeaºi temã.
i-a mai ieºit ºmecheria ºi regizorului rus în filmul '4' în primul cadru, discuþia de la bar (de vreo 20 minute). e captivant ºi amuzant. pãcat cã filmul se stricã iremediabil imediat dupã cadrul ãla.
Dialogul e altceva... altã dinamicã.
oricum, genul meu (atît la monolog cît ºi la dialog) este Oliver Stone, Tykwer, Ritchie (în Revolver), Linklater (în Waking Life), Fincher (în Fight Club), Roger Avary (The Rules of Attraction) etc. care îþi aratã în imagini ceea ce povestesc personajele (prin diferite tehnici de montaj: inserþii, supraimpresiuni, split-screen, asocieri grafice... sau prin diferite miºcãri de aparat), într-o manierã sublimã. asta mi se pare artã a imaginii în miºcare (cã de aia îi zice motion-picture) la cel mai înalt nivel.
alþii au probabil o înclinaþie mai mare spre fotografie ºi literaturã ºi vor sã vadã asta ºi în filme. de aia se extaziazã la gen Bergman. mie mi se pare doar o limitare, un caz particular a ceea ce se poate face prin film.