[Pitbull]

Neräbdäciosule!
Bine, na: era un comics într-un ziar, pe-o paginä întreagä. Un personaj se scoalä dimineata, se spalä pe dinti, se rade, îsi ia micul dejun, se duce la piatä, vine de la piatä, îsi plimbä câinele, (etc., etc., etc.), iar seara îsi ia smokingul, se îmbracä, îsi ia geanta, ia tramvaiul, se duce la filarmonicä, se asazä în orchesträ, pune partitura, scoate un fluieras, si asteaptä... Concertul începe, inträ timpanele, inträ viorile, inträ suflätorii, inträ alämurile, (etc., etc., etc.), el tot asteaptä, orchestra cântä, el asteaptä, si la un moment dat îsi pregäteste fluierasul si, la semnalul dirijorului, face:
♪
Dupä ce a scos aceastä SINGURA NOTA din fluieras, stä, stä, stä, se ridicä o datä cu ceilalti, multumeste pentru aplauze, se duce acasä, ia cina, îsi scoate câinele sä facä pipi, se spalä pe dinti, se pune-n pat si adoarme.

Povestea acestui personaj care träia NUMAI pentru acel unic ♪ din fluieras a devenit scenariul unui film unde, spre final, avea loc un concert, în timpul lui exista o singurä loviturä de talgere, iar unii aleseserä acel moment ca sä-l împuste pe un tip.
De ce?
Fiindcä acel tip "...Knew Too Much".
Regia: Alfred Hitchcock.