Brokeback Mountain
circula prin mediul tanar clujean, asa cum intotdeauna se gasesc povesti populare - in sensu ca se raspandesc rapid si catalogheaza,- o marota despre acest film, ca e western cu homosexuali. si, la naiba, se imprima ca un stigmat in mintea multora aceste mici doze de venin, nimic nemaiputand a le scoate de acolo, cu atat mai mult filmul.
si este un film foarte bun! nu e o capodopera, dar cate capodopere sint de fapt? nu multe si nu de la ele trebuie plecat intotdeauna (cand filmul in discutie reia o tema prezenta in trecut intr-un film din asta capital, da, comparatie imediata se sustine) atunci cand judeci o pelicula.
filmul este bine spus, linear, fara dificultati in a retine personajele si firul povestii. doi barbati traiesc o mistuitoare poveste de dragoste, cel putin pana spre final credem asta, care se consuma intr-un peisaj montan superb. iar in mijlocul naturii, povestea celor doi nu poate fi decat naturala. e de o narturalete dezarmanta, o poveste de un firesc si un tragism deloc desuet, cum am putea crede daca am imbratisa definitiv categorisirea amintita. la final ramane intrebarea: cine este de fapt pervers, cuplul homosexual sau societatea care il condamna?
prin felul in care se dedicau iubirii celuilalt, cei doi barbati par a fi de fapt casti - in intensitatea/imensa iubire ce fiecare o poarta celuilalt, sexualitatea poate fi o forma a castitatii in fidelitate (ma rog...). totusi, Jack apare in alta lumina in final, de unde, probabil si pedeapsa pe care o primeste.
pacat ca filmele bune vin la cinema NU inainte de a se raspandi underground. ma intreb cati dintre cei care au vazut deja filmul vor mai merge la cinema sa-l revada?
|