[BeNnY]

Proof - 7/10 - Anthony Hopkins minunat, Gwyneth Paltrow minunata (si eu o urasc), Jake Gyllenhaal minunat. Relatiile dintre personaje sunt frumoase si muzica si mai frumoasa si avem un villain pe care sa-l uram, o femeie ingrozitoare. Dar intrebarea e de ce? De ce sa faci un film asa, despre un matematician si fiica lui care face o descoperire minunata in matematica. Asta e tot filmul. Nu inteleg de ce mi-ar pasa de oamenii astia. Nu inteleg de ce mi-ar pasa in general. Si e pacat pentru ca e regizat foarte frumos, dar nu inseamna nimic filmul asta.

Brokeback Mountain - 5/10 - Mda. Un film despre doi cowboy care, incidental, nu mananca budinca. Relatia dintre ei e foarte tare, misto, adevarata, verosimila si te poti identifica cu (mda, nu, nu e tipic homosexuala). M-a deranjat foarte tare un lucru care mi se pare incredibil de neverosimil si improbabil si imposibil: daca in anii 60, doi cowboy heterosexuali, cu toata mentalitatea aia, se urcau pe un munte si stateau o luna impreuna, no matter f.ucking what, pentru ca unul a pus o mana pe celalalt NU incepeau sa faca sex. Doi barbati. Nu. Nu acum, cu atat mai putin in anii 60. Nu vad asa ceva.

Apoi, o ora si jumatate nu se intampla absolut nimic. Si fara bullshit-uri gen vai ce plictisitoare e viata lor. Este incredibil de lung. Daca un om toata ziua sta in fotoliu si se uita la televizor si tu te decizi sa faci un film despre omul ala, NU faci un film de 9 ore aratandu-l pe el uitandu-se la tv, mancand budinca si band ceai. Este tampit. Asa si aici. Trece prima jumatate de ora, dupa aia iti vine sa-ti crapi capul din cinci in cinci minute timp de o ora jumate. Apoi au o cearta minunata si geniala si heart-breaking si de acolo filmul merge din nou, de acolo e minunat, se intampla lucruri. Reprosul meu urias la adresa filmului astuia e ca m-a facut sa prefer sa ma lovesc cu capul de pereti in loc sa ma uit la el. Dar doar in perioada aia de o ora jumate. Doar atunci. Este incredibil de lung si incredibil de plictisitor in perioada aia. Timpul si spatiul sunt dilatate.

Omul care-l face sa supravietuiasca este Rodrigo Prieto, care de data asta nu s-a mai jucat cu culorile ci a fost atent cu fiecare cadru. Aproape fiecare cadru poate fi luat de acolo si inramat, poate fi considerat o fotografie. Toate sunt calculate, toate sunt frumoase, si aproape toate respecta niste reguli in fotografie. Dar... nu.