la pianiste - 9/10 - pt ca, in sfarsit, am vazut filmul care face 'belle de jour' sa para un film pt copii...
jucat brici (isabelle huppert chiar are ceva dintr-o deneuve frigida si imbatranita).
la verite - filmul presupus-genialului henri-georges clouzot sufera mult din cauza teatralismului jocului actoricesc (meurisse e, din pacate, cel mai ostentativ la acest capitol). in rest, avem o poveste de dragoste foarte intensa (in principal datorita scenelor dintre sammy frey si brigitte bardot), un scenariu bine construit si o regie inteligenta, cu un umor subtil si rafinat. mi s-a parut mai bun decat supracotatul 'les diaboliques', culmea, foarte misto jucat (vera clouzot si simone signoret faceau risipa de talent !), dar care nu m-a prins in 'jocul terorii' exercitat de acelasi meurisse (impreuna cu vera clouzot).
8/10
si, desigur, ar mai fi scurtmetrajele romanesti premiate international. cel mai mult mi-a placut
visul lui liviu, o idee excelenta si o regie extrem de subtila (corneliu porumboiu), care chiar iti lasa la un moment dat ca 'visul' (cosmarul ?) personajului principal este insasi viata lui, derulata cu o monotonie coplesitoare (misto aici gaselnita repetarii de catre personajul cheie al filmului a acelorasi miscari in fiecare dimineata). iar cadrul final e chiar 'mindblowing'. (pe bune, chiar sunt curios cum au obtinut efectul acela ?) pacat, din asemenea idee se putea face un lung-metraj de nivelul lui pintilie. putin bani, din pacate, banuiesc...
apoi a fost, desigur, 'scurtul' lui puiu,
un cartus de kent si un pachet de cafea. cred ca cel mai mare talent al lui puiu este ca poate surprinde intreaga viata (trairi, trecut etc.) a personajelor sale prin unele situatii simple - aici, este discutia dintre un tata concediat cu doi ani inainte de pensionare si fiul sau intr-un local numit 'graceland' (delicios de rafinat-snob). practic, ii poti 'citi' cu o usurinta frapanta: diferentele de mediu (batranul e sofer de autobuz, nu are bani de intretinere si medicamente, tanarul e avocat, e imbracat la patru ace, molfaie intruna o placinta cu mere si il trateaza pe primul cu o superioritate 'son knowes best'), usoara ostilitate dintre 'generatii' (i-o poti citi in ochi in fiecare cadru tanarului). perfect jucat si regizat.
mai putin incantator (as in 'plicticos', 'lacrimogen' etc.) mi s-a parut filmul ruxandrei zenide,
stejarii verzi. tot pe la dezamagiri bagam si scurtul lui catalin mitulescu,
trafic, o mica risipa (totusi bine filmata) de 15 minute de pelicula. premiat la cannes ???
la fel si
apartamentul.