|
Da, väd cä toti ati subliniat esentialul: overreacting. E cam ca si cum te-ar cälca unul de trei ori pe picior, din vina lui, iar tu te-ai lansa într-un monolog exaltat despre "iubeste-ti aproapele ca pe tine însuti" si alte pilde morale biblice.
Personal, mult mai mult decât panarama panourilor mä deranjeazä "discretele" ad-uri si promotion-uri personal-agresive - le-as zice, "spam-uri non-virtuale" (mormanele de hârtoage multibältate care-mi umplu zilnic cutia de scrisori, fluturasii cu care mä opresc pe stradä PREA MULTI pusti si pustoaice, si alte alea).
Apropo, am citit cândva, prin 1986, o antologie de proze S.F. editatä de americani, având tocmai tema asta: publicitatea. Una dintre cele mai incitante era "The Tunnel Below the World", de Friedrich Pohl. E foarte interesant sä väd cum träim acum multe dintre ipotezele postulate acolo de acei "maestri ai anticipatiei" (o formulä lemnoasä, dar care în spetä se potriveste, mänusä!).
|