[Terror_IST]

"Crash" 7/10 Un film perfect pentru climatul politic tulbure din SUA zilelor noastre, un film bun dar nu foarte bun din mai multe motive. Esenta filmului consta in studiul unei societati guvernata de prejudecati. Problema principala, din punctul meu de vedere, e faptul ca regizorul forteaza pre mult. In prima parte a filmului contureaza o paleta de perechi de personaje stereotip: (politistul alb rasisit , partenerul cu remuscari de constiinta), (politistul negru care isi neglijeaza familia dar e gata sa faca compromisuri pentru binele lor , partenera acestuia de origine hispanica care il iubetse desi el e cinic), (procurorul alb care pentru a avea sprijinul populatiei de culoare e gata sa ofere un erou negru , sotia acestuia, o nevrotica suferinda de spleen), (hispanicul ras in cap si plin de tatuaje care insa e un tata model de familie, patronul de magazin artagos de origine persana pe majoritataea il considera arab), (doi negrii, hoti de masini, care ii judeca pe albi de rasisim) precum si (negrul realizat si sotia acestuia care il judeca pentru ca si-a uitat originile si si-s pierdut respectul de sine, “prostituandu-se” in fata albilor). Ce sa mai, rasism la greu, frustrari, multa furie si prea putina mila. Dupa cum anunta prologul care in ordinea scenelor, e de fapt epilog, destinele tuturor acestor personaje se vor “izbi” de-a lungul unei zile si unei nopti in Los Angeles. Rasismul in SUA e o problema de actualitate iar regizorul reuseste sa o ilustreze destul de realist. Totusi in partea a doua forteaza pentru ca incalca pre multe tabu-uri: transforma pacatosul in sfant si damneaza sfantul. Nu ca asta ar fi un lucru rau dar e prea mult pentru ca Paul Haggis nu accepta compromisuri. Loveste puternic in aparenta stereotipie a personajelor si ne arata din ce aluat sunt facute de fapt. Bineinteles ca hazardul are un cuvant greu de spus in derularea faptelor iar finalul e destul de bine echilibrat pentru ca disperarea unora contrabalanseaza pacea spirituala recent dobandita a celorlalti. Personal, mi-a placut mai mult “Magnolia” care desi nu accentueaza pe rasism, relizeaza tot un excelent studiu al relatiilor interumane. Cat despre “Crash”-ul lui Cronenberg, cu totul alata mancare de peste. Asemanarea dintre cele doua se opreste la nivel de titlu.