am vazut filmu in 2001, impreuna cu kiri, la festul de la edinburgh - dupa ce-l ratasem la cannes unde era out of comp; am suportat cu greu - amin2 - fitzele voit "provocatoare" ale babei (claire bate spre 60, cred...), care e-un fel de catherine breillat cu imagini frumoase (filmate de agathe godard!) & soundtrackuri cool. in spite of that (imagine & muzica i mean), nu l-as revedea nici mort: tanti asta, denis, e genu de facatura a criticii franceze ifosative gen cahiers..., care n-are nimic de spus & o spune confuz. am mai vazut de ea 'beau travail' (alta laba!) si inca unu, am uitat titlul, cu un serial killer gay & negru... puah!
nu vad leg. cu "bin jip".
mai jos - o "cronica" de festival scrisa imediat dupa & publicata in dilema.
" Într-o astfel de searã conºtiincioasã am vãzut, unul dupã altul, douã titluri care fuseserã atît de comentate - fiecare la vremea respectivã - încît ratarea lor ar fi fost o loviturã datã curiozitãþii mele fãrã centurã de castitate; mai întîi, recentul Trouble Every Day, al franþuzoaicei Claire Denis - arãtat (ºi ratat) la Cannes anul acesta; apoi, legendarul Freaks al lui Tod Browning - film din 1932 cu o istorie încãrcatã ºi complicatã de cenzurãri, amînãri, º.a.m.d. În primul, Béatrice Dalle se plictiseºte singuricã într-o casã la periferia Parisului, în lungile ceasuri cînd iubitul ei - un medic afro-francez - e la clinicã ºi, ca sã-i treacã urîtul, ademeneºte bãrbaþii în camera-n care lîncezeºte, îi ronþãie pofticioasã din cap pînã-n picioare ºi, cînd nu mai e nimic de ronþãit (ce, credeaþi cã-i "ronþãie" la figurat?!), îºi întoarce mutriþa mînjitã de sînge spre aparatul de filmat ºi emite un urlet de sãlbãticiune satifãcutã... Între timp, Vincent Gallo, american cu o profesiune incertã, dar cu o propensiune certã pentru soarta Beatricei (que dalle!), vine la Paris cu logodnica sa ºi-ncepe s-o caute... Dialogurile sînt de un haz nebun, dar nu pentru cã filmul ar fi o parodie, ci pentru cã dra Denis scrie ca pentru "Ora de limbã englezã". Dar sã trecem peste acest amãnunt, cãci filmul de faþã e mai "strong" ("Did you say strong? - Yes, ma'am. - Oh, how nice!") în zona inarticulatului & a pulsiunilor atavice. Gallo, se dovedeºte în final - final care vine atît de hodoronc-tronc încît crezi cã a trecut acceleratul... -, este la rîndul lui "diferit", adicã - zice sinopsisul filmului - el ar fi vampir, tanti Béatrice - canibalã; mã rog, e un punct de vedere - din filmul vãzut de mine, purtînd acelaºi titlu (= Trouble Every Day), nu rezultã neam cã unul ar fi de-un fel, iar celãlalt, de alt fel; rezultã doar cã e cea mai inutilã, mai monotonã ºi mai stupidã irosire a celuloidului din cîte-am vãzut în ultima vreme! Este filmul, doamnelor ºi domnilor, la care niºte spectatoare au leºinat la Cannes ºi la care niºte critici de la Cahiers du cinéma au cãzut în extaz - ceea ce e tot o formã de leºin, numai cã primul mi se pare mai cinstit... N-am leºinat la TED, m-am plictisit însã de moarte ºi vã mãrturisesc sincer cã, dacã nu urma Freaks al lui Browning, îmi luam de mult tãlpãºiþa din salã!"
voila!
