|
Bine, da' acum zi sincer: te-ai fi asteptat sä pice în FELUL ASTA?
Evident, tot timpul am avut si eu scepticismele mele - si n-am fost singurul. In sine, proiectul avea multe puncte vulnerabile (indiferent cä era sitcom sau serial de comedie sau telenovelä sau porno sau saga de familie de la pasopt în camerä sau mai stiu eu ce... genul ori subiectul conteazä mai putin, în spetä).
In primul rând, n-am fost deloc convins cä vom ajunge mäcar sä începem niste filmäri. DAR LE-AM INCEPUT.
In al doilea rând, dupä ce am rämas în plop cu actrita si a început nebunia înlocuirii (si, pe urmä, a cârpirii secventelor), m-am temut foarte tare cä filmul va claca atunci. DAR A MERS PANA LA CAPAT.
Si, în al treilea rând, rämânea oricând riscul ca nici un producätor sä nu-l accepte (nu conteazä cä era - din nou! - "serios" sau "neserios", bun sau räu, cu pile färä pile; orice asemenea demers e o loterie). DAR... N-A MAI AJUNS LA NICI UN PRODUCATOR!
Si de ce? Din vina cui? Din ce motive?
Din motive care le dau clasä magistratilor din "Procesul", administratorilor din "Castelul", pachidermelor din "Rinocerii", lui Pozzo din "...Godot", Pâlniei lui Urmuz, sau vizionärilor cu Tovaräsul Dulea.
Dacä tot ne-a fost scris sä cädem în budä, mäcar sä fi fost... vorba cântecului:
Vreau o budä normalä,
Si un dus, cât de cât!
(Nu spun cine)-s de vinä,
(Nu spun nici decât: ...) ...uuut!
Welcome to the Creators' House!
Such a lovely place,
Such a lovely place,
...etc.
|