|
nu is un fan al lui Shakespeare. dar imi place regizorul, Michael Radford!
de obicei, dela Platon spicuind, ceea ce este in Mare se rasfrange in toate lucrurile mici. astfel ca, atunci cand cunosti Marele, micul nu iti poate scapa existential (nu semantic, cred, ca sa venim in zilele noastre). eu intorc putin spusa grecului si exprim o credinta filmica: ceea ce vezi in mic, nu va fi tradat in mare (ca referire la scurt si lungmetraj, sau ca sa stam intr-o nota logica: batranii greci erau deductivi, eu optez pentru inductie in cazu asta).
asadar: prima mea intalnire cu regizorul mai sus pomenit s-a petrecut cu ceva vreme in urma cand am derulat pe teveul meu Ten Minutes Older: The Cello unde filmuletul Addicted to stars e facut de omul asta care acum il ecranizeaza pe dramaturgul britanic dupa totalitatea simtirilor (e si autorul scenariului). in scurtmetrajul din The Cello vorbeste despre intalnirea dintre un tata si fiul sau, dupa ce primul, cosmonaut (termenul sovietic al astronautului, probabil dorind sa puncteze ordinea - cosmosul, fata de astrele calauzitoare in iluzii ale capitalistilor :lol: ) face o calatorie printre stele cu viteza luminii.... vreme de 40 de minute, cred. evident, la intoarcere, fiul sau e deja an old old man. nimic surprinzator, din prima replica am stiut toata desfasurarea povestii, dar, dar... cat de frumos era cantata toata insiruirea de imagini in banda sonora. cat de bine camera se misca. savuros a plasat omu asta toate mijloacele cinematografiei intru povestirea unei banalitati ( :huh: ) einsteiniene.
piesa marelui maestru (Shakespeare) nu am citit-o, da imediat am ghicit tot filmul fiindca e plin de personaje-cheie, iar vremea in care actiunea se deruleaza ii tradeaza de fapt cursul. dar e un film frumos atunci cand nu il compari cu filmele ce-ti plac de fapt (asta e valabil pentru mine!). desi o lumina cam idioata pica asupra bietului evreu, adica e crud judecat omul asta, filmul infatiseaza o buna poveste cu final asteptat pentru orice seara in care vrei sa te simti.... bine (?).
regizorul e bun, pacino stie meserie si cinematograful Arta e fain!
si numai acum ( :hmm: ) i-am prins pe autorii manualului de istorie de clasa a IV-a , cel studiat de mine acu vreo 13 ani, in care, la capitolul ce-l prezenta pe Cuza, era o povestire istorica unde era vorva despre un eveniment asemanator celui care-l are in prim plan pe evreu si pe Antonio. acolo Cuza ii spune unui camatar (sa zicem) ca daca va taia mai mult sau mai putin decat o uncie de carne din trupul indatoratului, diferenta ii va fi taiata din propriul corp. iar targovetul renunta.
|