|
Prea multe vorbe, pentru epitaful unui copil reusit, care se näscuse blond, asa cum voiau pärintii, iar pe la trei ani i s-a închis culoarea pärului - asa cä l-au dat afarä din casä, cä nu mai aräta cum voiau ei, si a murit într-un canal, de foame si de frig. Au încercat ei sä facä altul, da' n-au mai chemat moasa, si cum mama era cam debilä... ästa s-a näscut gata mort.
* * *
Oricum, solitudinea în cinema e ca zahärul în diabet: EXCLUSA. Cinematografia e o activitate de ECHIPA. Chiar si scenaristica persupune enorme disponibilitäti de colaborare (în orice caz, cu producätorul si regisorul). Cine nu le are, n-are decât sä rämânä la literaturä, poezie, eseu, filosofie, si alte domenii la fel de onorabile care se pupä cu solitudinea.
|