[Nae]

Multe filme vazute…

French avant-garde 20’ - 30’

Man Ray – Les Misters du Chateau du De
Un film destul de interesant din punct de vedere al imaginii. Regizorul (man ray) si dp-ul (jaques-andre boiffard) se joaca mult cu compozitia imaginii, si incearca sa combine un fel de lumea onirica cu o lumea cunuscuta de noi. Contastul creat intre lumea veche si cea noua, impreuna cu scenele oameniilor miscandu-se, montat violent dar gandit, dau impressia unei lumii pline de discrpante si misteruri… visual intersat, si thematic excitant. 9/10

Jean Vigo – A propos de Nice
Un documentar despre Nice, filmat extraordinary, gandit bine, si caracterizat prin personaje inedited genial. Imaginea facuta de fratele lui Dziga Vertov, Boris Kaufman este extraordinara, iar montajul ales cu grije reuseste sa transporte un mesaj usor intelegibil… un fel de symphony of Nice, genial. 9,5/10

Bunuel – Un Chien Andalou
Revazut... presupun ca nu sunt cel care sa revolutioneze felul in care filmul asta este deja interpretat... totusi, 10/10

Russian avant-garde from the 20’ – 30’

Pudovkin – Mother
Un film care se poate compara cu “Way Down East” a lu Griffith, care foloseste montajul constructiv pentru a arata sentimentele protagonistului, folosindu-se de inserturi iesite din context, care ijnsa reflecta perfect starea personajului. Un film cu o actiune previzibila, insa felul in care e facut reuseste sa surprinda, si sa transmita un sentiment puternic. 8,5/10
Pudivkin – End of St. Petersburg
Folosindu-se de acelasi tip de montaj, pudivkin reusete sa creasca peste nivelul din “Mother”, ajungand sa transpuna sentimentele unei revolte de oameni printr-un montaj gandit bine. Interessat si plin de indei, insa intr-un fel nu mai functioneaza asa de bine… 7/10
Pudovkin – Deserter
Incepand cu sunetul, Eisenstein si Pudovkin au scris un manifesto prin care si-au aratat nemultumirea fata de felul in care muzica acuma influenteaza felul in care filmul este perceput. Acest manifesto este explicat perfect prin filmul asta, care foloseste toate uneletele cinematograficie de imadine folosite si pana atunci, insa foloseste montajul si la sunet, intr-un fel foarte unic.
Filmul functioneaza fara gresi, si devine astfel poate una dintre cele mai reusite creatii ale lui Pudovkin. 9,5/10

Eisenstein – Potemkin
Well, can someone say something that has not be said already. Un film care functioneaza perfect… totusi, am rezervele mele… 9/10
Eisenstein – The Strike
Folosindu-se de montajul “intellectual” cum il numea el, sau montajul “parallel” unit cu montajul “de oppositie” Eisenstein reuseste sa uneasca scene complet diferite si lipsite de context, care insa sunt unite printr-o tematica, si care astfel sa stimuleze intelectul si nu numai sentimentualitatea spectatorului. Prin tehnica asta el pune in film o scnea de revolta, care este nimicita, si monteaza in parallel cu scena unei vaci omorate intr-un fel brutal. Prin o succesiune de cadre pline de violenta si de socuri vizuale, Eisenstei presupune ca nu sugereaza numai o emotie, ci implica si intelectul in conceptual visual…
ritmand acest process si contarstand cadrele, nivelul de sunet, lumina si planuri, Eisenstein reusete sa faca un film puternic emotionant dar si inteligent… mi-a placut fara doar si poate. Cel mai bun eisenstein dupa parerea mea. 10/10
Eisenstein – Old and New
Avand probleme cu cenzura comunista, Eisenstein a fost nevoit sa faca filmul asta, contrastand deci generatia veche, cea plina de conservatism, si cea tinara, revolutionara.
Cadrele folosite sunt superbe, atmosfera filmului bate orice Eisenstein vazut de mine pana acuma, insa tematica, si aluzia erotico-sexuala pe care o are filmul asta mi-a facut rau, si m-a lasat rece. Totusi, montajul folosit in aproape fiecare scena (nu merita sa dau exemplu) este genial, prin de putere, si arata cat de genial a fost Eisenstein… prim-planurile folosite de acest om sunt fara egal, de o expresivitate si forta nemaiintalnita in cinematografia de azi…
Totusi, pentru punctele numite mai sus, complet negative, filmul nu merita mai mult de 8,5/10

Vertov – Man With the Camera
Uha. Cei care nu ai vazut filmul asta, go see. This is the most definite must for everyone who has something to do with cinema.
Incepand cu felul in care este filmat, cu felul in care imaginea este construita, pana la expuneriile duble folosite, si pana la ideie generala a filmului, complet metafizica, fiulmul asta e genial. Nici nu am cuvinte sa exprin filmul asta, pentru ca nu se poate. Trece prin tot, si face din tot o experienta. Viata as it is, or just as it can be seen?
f. f. f. f. f. f. f. f. f. frumos….. 10/10

===============================

some shorts… nice ones:

Griffith – Corner in the Wheat
Da, tipu asta chiar stia sa povesteasca o poveste. Folosindu-se de montajul “organic” si “dialectic”, unit cu montajul “parallel, el chiar arata in scurt-metrajele astea ce poate sa faca…
Povetse simpla, doua lumi diferite, care totusi sunt dependente una de alta, si care intra in conflict… aici nu e ca in Eisenstein, care ar fii facut o revolutie, ci aici lasa un fel de determinism sa intre in joc, care sa readuca echilibrul. Cam in filme ca asta se vede diferenta intre cinematograful rusesc, si cel American… tre sa recunosc ca sunt pro-rus.
9,2/10
Griffith – The unchanging Sea
O poveste la fel de simpla, in care omul este descries in mediul lui natural. Nimic impressionant, dar totusi, un fel de pregatire pentru ce-a creeat Griffith mai incolo, cu Intolerance, Birth of a Nation si Broken Blossoms.
8,5/10

L’Herbier – Eldorado
Hmmm, un scurt-metraj care se foloseste numai de modalitatea de-a monta scene dintr-un mediu inconjuratoruna dupa alta, pentru ca creea o atmosfera, cu multe mici povesti, care de fapt sa sublinieze povestea personajului principal. Interesant de vazut, cateva cadre interesante, dar in rest, well, nothing much.
6,6/10

===============================

Muranu – FAUST
Damn… wow ce film. Nu stiu, dar expressionismul german este pentru mine cea mai inalta arta de exprimare cinematografica pe care am intalnit-o. serios, inceputul filmul asta (la fel ca Caligari, sau Nosferatu), este de o putere, de o expresivitate si de un contrast asa de puternic, incat nu-mi mai pot imagina film azi care sa fie la fel de expresiv…felul in care Muranu lucraza si cu actorii, cu setting-ul, cu ambianta luminii, cu compozitia de imagine, cu succesiunea lor in montaj, si cu alb-negru-ul ala genial, este fara egal.
Dunno, but these sort of movies make me crumble inside… 10/10

Welles – Citizen Kane
Revazut… exista un film mai frumos din vremea aia? Really? Daca te gandesti ca in timpul ala se faceau numai filme kitschoase rau de tot, si ca totul era filmat in lumica aia perfecta de studio, si nimic nu era intr-un fel incitant, si ca apoi a venit tipu’ asta, si a trantit o capodopera din asta pe masa… felul in care este filmat, (ideia ca poti vedea si plafonul unei camere… nemaivazut pana atunci) cu cade lungi, constuite misto, care se folosesc si de prim-plan, si de back-ground, si unde actiunea curge pe 4 planuri diferite, si care are o simbolistica extraordinara, este simplu genial. felul in care reuseste sa foloseasca o lentila care sa dea o profunzime a imaginii adevarata, si filmat aproape integral cu lentile largi, ceeaza acel sentiment de putere care merge perfect cu tema principala a filmului… damn. Damn again, and fuck it, again.
10/10

Epstein – Fall of the House of Usher
Well.. inafara de dubla-expunere de la cadrele sprenfinal, si de la felul in care povetsea este construita atmosferic, filmul asta nu m-a emotionat. Ma asteptam la un pic mai mult de la o ecranizare dupa Edgar Allen Poe.
Frumos, si interesant este montajul la diferitele scene onirice, unde din pacate imaginea nu rezista, si nu creste in nici un fel puterea filmului. Dezamagitor si pacat.
7/10
p.s…. wow, ce ideie.. cum ar fii filmul asta facut de Muranu… povestea asta, setting-ul si constructia narrativa a lu’ Muranu, imaginea si putearea lui de expressie… wow. That could have been great.

Fellini – 8 ½
Revazut… really nice, ain’t it? and it’s a pleasure to see it every time again… and agina, and again… 10/10

Rosselini – Roma Citta Apperta
Revazut… just as charming and exciting as whne seeing it for the first time… totusi, am probleme cu felul in care este povestit… ceva imi lipseste. 9,7/10

Tarkovski – Andrej Rubliov
Revazut… din punct de vedere regizoral, un film absolut genial, chiar perfect. O mise-en-scene perfect gandita, cu niste mistcari de camera geniale. Analizand numai aspectul asta al filmului, toata atmosfera si mesajul poate fii regasit in aproape fiecare cadru din film. Simply perfect. 9,8/10

Bergman – Cries and Whispers
Revazut… inca un film care foloseste o miscare de camera simpla, complet minimalista, dar care totusi creaza un spatiu de miscare emotionant, si o mise-en-scene gandita la fel de bine. Personaje care se misca bine, care sunt justificate, si care se muleaza cu spatial din jurul lor incredibil de bine. Niiiiice, again and again. 9,8/10

Polansky – Rosemary’s Baby
Well, lol. Totusi, o mia farrow geniala, un cassavettes chiar bun, si in rest un suspans gandit bine. Ca povestea este asa cum e, nu e vina lu’ polanski cred, dar totusi, este un film care funtioneaza. Toata constructia merge bine, si nu prea are nici o burta filmul asta. Hai sa-i spunem: entertaining 7,5/10

Spielberg – Minority Report
Revazut… well, ca ideie e ok, insa nu stiu daca spielberg si-a ales cel mai bun cast, si nu stiu daca a ales chiar lucrul cel mai interesant din script. Anyways, filmul functioneaza pana la un punct, si incepe sa se rasufle incet si sigur pana la final….apoi, finalul este cel mai de kkt pe care l-ar fii putut face, si cu care trage in jos toata ideia filmului. Well, nu merita mai mult de 6/10

Scott – Alien
Revazut… really nice from directing point of view. Daca stau si ma gandesc ca tot filmul asta este constuit prin acelasi fel de suspans, si ca totusi, fiecare scena merge bine, si este construita perfect, chiar imi place. Adica, let’s face it, stai si te gandesti: “ok, when the fuck will that scary thing jump from the darkness of a corner and bite these guys in the ass?”, si totusi, fiecare scnea te tine acolo, si chiar te prinde.
Ca team e slaba, ok, ca povestea e slaba, ok, dar ca filmul functioneaza merita un 8/10

Fincher – Panic Room
Well, o poveste cu un script clar, scris efficient, si puternic intr-un fel. Regizat original, dar nu stie-cine-ce. Totusi, un film care functioneaza, cu actori oarecum buni, si cu un mesaj (ma rog, daca stai si-l cauti mult, poate ca-l gasesti)… dar cum zic profu’ meu: fuck the message, this is Hollywood. Fuck Hollywood.
Anyway, un film care e tinut bine in mana, care manipuleaza bine, si care e entertaining 6,5/10