|
Päi cum, Näicä, n-a fost clar?
Cred cä toatä lumea a înteles ce-ai spus.
Oricum, e adevärat cä pe multi ideea de deal-line îi inhibä si-i streseazä. Numai cä, în cinema, ea e o necesitate practicä. NICI UNUL dintre factorii de creatie ai unui film (scenarist, regisor, scenograf, operator, compozitor, etc.), nu-si poate permite sä astepte pânä-i vine inspiratia... sau s-o frece perfectionist la nesfârsit. Si, de altfel, asta-i valabil nu numaai pentru dead-line, ci si pentru fel de fel de alte criterii. Dacä scriitorul sau pictorul au un oarecare grad de libertate, cineastul, de orice fel, este prin însäsi natura meseriei lui obligat sä lucreze cu sula-n coaste - corectie: cu SULELE-n coaste, cä-s vreo duzinä, în mod normal. Asta-i una dintre primele (ca ordine, si ca importantä) lectii ale oricärei scoli de cinema. Esti în stare s-o asimilezi - bine: faci cinema. Nu esti - iaräsi bine: stai acasä si scrii poezii.
|