|
Apropo,
Prin 1987, dacä mai tin bine minte, am scris o piesä SF intitulatä "Somnul cel lung". Avea o naturä de "atelier", în sensul cä un numär de actori, distribuiti multiplu, interpretau foarte multe personaje arhetipale cu aparitii de micä întindere. Subiectul era urmätorul:
În zilele noastre, un extraterestru venit ca emisar constatä cä de fapt omenirea încä nu e pregätitä pentru contactul cu civilizatia lui, asa cä-si induce un somn artificial de un mileniu, în asteptarea momentului când vom fi potrivit de evoluati. În timpul somnului lui, are loc ascensiunea unei dictaturi militariste, se declanseazä un räzboi care se mondializeazä, finalizat printr-un W.W.G., dupä holocaustul nuclear vestigiile omenirii decad în barbarie, apoi îsi revin încet-încet, iar peste o mie de ani, când personajul nostru se trezeste în sfârsit, gäseste societatea exact asa cum o läsase, si nu mai întelege nimic.
Ei bine, în perioada de barbarie post-nuclearä, când cultura reîncepe sä evolueze folosind diverse cunostinte mostenite de la vechea civilizatie, unele cuvinte degenereazä. Unul dintre acestea (cel mai semnificativ, pentru cä se referä la clädirea în care, färä stirea nimänui, vegeteazä personajul principal), este "monoment", folosit initial de niste ciobani, Spre final, regäsim termenul "monoment" în contexte de limbä evoluatä si oficialä - ca un semn al degenerärii subtile ce marcheazä omenirea.
Exact asta îmi inspirä si opera acestor distinsi täntäläi. Nu fac decât sä acrediteze o degenerare lingvisticä grotescä si monstruoasä. Nu degeaba se numeste porcäria produsä de ei "DOOM". Oh, yes, it's our language's Doom all right!
|