Luni, eram pe o straduta chiar langa primaria sectorului 1.Un batran, in scaun cu rotile, cu piciorul bandajat, se chinuia sa treaca strada.Nu prea era lume prin zona, dar cei care il vedeau il evitau, desi acesta cerea ajutor.Eu am decis sa nu trec pe langa el si sa il ajut.In fond, cat imi lua sa il urc pe trotuar?M-am apropiat de el, mirosea a urina.Rotile din fata ale caruciorului erau rupte, de aceea nu il puteam impinge, era mai usor sa il trag.L-am dus pe trotuar, dar vroia sa il trag mai departe.In spate aveam un ghiozdan si in mana o punga, deci nu era foarte usor pentru mine.Il tot trageam...Ma ruga sa il mai duc putin, fara sa specifice unde.Dupa cateva secunde de liniste, in care eu ma tot intrebam pana unde vrea sa il duc, spune: "Mi-am pierdut casa tata, ce sa fac?" .M-am oprit putin, nu am avut raspuns, nu am stiut ce sa ii spun, nu stiu nici acum.M-a intrebat apoi de o sticla cu apa, daca o vad printre roti.Nu am vazut-o, a gasit-o singur si a baut din ea.Oare era apa?Ma indoiesc profund...Ajunsesem sa il trag deja pe langa bariera din laterul primariei, intrebandu-l unde vrea sa il duc, batranul imi tot raspundea "mai e nitel, mai e putin".Paznicul din parcare ori nu ne vazuse, ori nu ne baga in seama.L-am tras pana fix in fata primariei, la baza scarilor.Apoi m-a rugat sa il intorc cu fata spre cladire.L-am intors.Fara sa imi multumeasca, fara sa imi mai zica nimic, a inceput sa urle "Domnu' primaaaaar!!! Domnu' primaaar!!!".Dupa ce fara sa vreau mi-am intiparit imaginea in minte, m-am intors si am plecat, auzindu-i din spate strigatele pe care le mai aud si acum...
Mai e nevoie de vreo concluzie desteapta sau filosofica?Mai este ceva de spus?Sustrageti singuri morala...
__________________
"No great artist ever sees things as they really are. If he did he would cease to be an artist." - Oscar Wilde
|