[Pitbull]

Pitbull... eu nu sunt poet... sunt scenarist... nici nu intzeleg prea bine criticile tale...
Te rog sa fi mai explicit... sa intzeleg si eu...
Vielen Dank...!!!

Päi nici eu nu sunt poet, sau mäcar filolog, sunt regisor, deci nu cred cä observatiile mele sunt prea “ezoterice”; ele provin mai degrabä din niste cunostinte de ordin general privitoare la poezie.
Dar mä bucur cä marsezi la discutie si cä te intereseazä sä-mi întelegi mai bine argumentele, asa cä voi încerca sä fiu putin mai concret.
Prin urmare:

1) Ritmul (“cam stângaci pe alocuri”, am spus)

Intr-o lume disperata
De-al fiorului prezent,

Versului al doilea îi lipseste o silabä (jumätate de picior metric). Noroc cä se poate rezolva usor (elimini cratima, si din “De-al” faci “De al”). Dar ar fi trebuit s-o “simti” singur.

Totusi, nu toti au cazut
Amagiti pe cai desarte,
Ci doar sensul cel profund
I-a salvat atunci de moarte.

Versurilor I si III le lipseste o ultimä silabä neaccentuatä care sä întregeascä mäsura stabilitä în strofele anterioare. Iatä (spre exemplificare):

Ne-sti-ind ce ii as-teap-ta

To-tusi, nu toti au ca-zut

2) “Limbaj prea simplist, subminând intentiile poetice”.

Exemple:
a) “Nestiind ce ii asteapta”…
b) “Totusi, nu toti au cazut”…
c) “Ci doar sensul cel profund”…

De pildä, mult mai POETIC ar fi sunat (precizez cä le propun la libera inspiratie, nu stau sä scormonesc, ca Eminescu nopti lungi de-a rândul):

a) “Amägiti de nälucire” sau “Orbi la ziua cea de mâine” sau “Ochiu-având închis spre mâine”…
b) “Doar acei ce n-au uitat…” sau “Numai cei cu crez curat” sau “Dar acei cu suflet viu…”
c) “Cel dintâi Cuvânt rostit”… sau “Calea, Adevärul, Viata”, sau “Cel Cuvânt dintru-nceput”.

3) In fine, didacticismul.

Aici lucrurile sunt cel mai simplu de explicat – dar cel mai dificil de rezolvat.
Va sä zicä, fabula e clarä: demonii îi amägesc pe oameni cu ispitele lor; oamenii, naivi, orbiti de promisiuni, cad în capcanä, färä sä înteleagä pericolul. Singurii care scapä sunt cei ce nu uitä cuvântul lui Dumnezeu.
Ei bine… e spusä prea direct! Prea ca la scoalä! Cel mai flagrant exemplu e si cel central, cu “sensul”. E BANAL sä te referi la “sensul cel profund” – asta-i educatie civicä, nu-i poezie. Vezi exemplele mele de mai sus. Desigur, si ceea ce-am propus eu (“cel dinâi Cuvânt rostit”, “Calea, Adevärul, Viata”, sau “Cuvântul dintru început”) sunt încä simple, dar se aflä cu un pas mai înainte. Un ADEVARAT POET va fi în stare sä exprime “sensul cel profund” printr-o sintagmä ca “albul-negru färä gri” sau “aripa cu pene moi” sau "stropul de nectar amar", sau “plusul ridicat la cub”, si sä ne facä sä întelegem!