laura, printre primele noir-uri marca preminger, foarte rafinat regizat, insa, oricat de mare fan al genului as fi, n-am reusit sa cad pe spate la el.
e muuuult sub 'the big sleep' sau oricare noir al lui wilder.
le proces, ei, alta ecranizare stralucita. welles reuseste sa extraga perfect seva din romanul lui kafka (one of my favourites, by the way :love
; eu personal chiar n-aveam idee cum poti pune in imagini logica de cosmar a oricarei opere de kafka, sentimentul de alienare, de izolare, disperare in fata absurdului existential (suna corny, stiu), dar, daca te uiti la 'procesul' si vezi imensa hala in care lucreaza angajatii bancii, automatismul cu care isi savarsesc rutina, dezumanizarea lor (vezi cadrul in care, la finele programului, se ridica robotic de la mese)... s-ar putea sa ai o revelatie. mai ales, insa, mi-a placut ordinea in care alegea welles sa transpuna episoadele romanului, actiunea e continua, lipsita de timpi morti, si din aceasta cauza, la care se adauga si imaginea rece si acea monumentala scena din camera pictorului, filmul este un cosmar din care nu te poti trezi.
din pacate, schimbarea din final mi s-a parut gratuita... dar asta mai putin conteaza in aceasta excelenta mostra de Cinema.