am sa incerc sa scriu si eu pe acest subiect deja fumat si deja disecat in fel si chip.
am incercat, urmarind 'sin city', sa fiu cat mai obiectiv cu putinta. am incercat , deci, nici sa nu ma extaziez, nici sa nu plec la cinema cu citatele frantuzesti din re
ublik in minte, hotarat sa-l stigmatizez de la calupul publicitar.
in primul rand, sunt un admirator al genului noir, de la fritz lang la billy wilder si la neo-noir-ul fratilor coen. in calitate de fan al genului, sunt dispus sa recunosc ca
noir-ul plaseaza accentul pe
forma si mai putin pe substanta/continut. calitatea unui noir precum 'sunset bvd' sau 'the big sleep' o cauti in jocul actoricesc, dialogul incisiv si abilitatea de manipulare a rasturnarilor de situatie, dar si mai mult in exercitiile de calofilie de pe ecran, in stil cu alte cuvinte. cu atat mai mult in neo-noir, gen care respecta canoanele impuse in prealabil de capodopere precum cele sus-mentionate, asa ca tot ce ramane sa mai aduca este o alta forma (si intocmai in asta consta geniul lui 'memento').
insa, cand un regizor artificial si lipsit de imaginatie vede NUMAI stilul, atunci iese 'sin city'. ok, nu-i mare problema, exista filme recunoscute drept capodopere ale stilului (v. 'psycho', 'blowup'). problema apare atunci cand fiecare artificiu vizual la care apelezi devine gratuit, menit sa socheze, sa-ti 'fure ochii', deci STERIL. cand concepi punerea in scena, in mod normal, pornesti de
continut, si apoi, gasindu-i trasaturile care o particularizeaza, adaptezi
forma.
vrei sa filmezi o scena de macel sub dus si vrei s-o transformi intr-o scena soc ? atunci poti apela la taieturile dese de montaj, la planuri detaliu si unghiuri inedite, si poti sa mentii culoarea sangelui, rosie (asa se gandise, parca, initial, hitchcock, parca). da, asta pt ca scena aceea TREBUIA, din punct de vedere al continutului, sa fie o scena soc. trebuia sa dea peste cap toata intriga, trebuia sa-ti insele asteptarile tot sadismul hitchcock-ian. acesta este motivul pt care masura nu mai devine gratuita.
dar in 'sin city', artificiile vizuale, stilul nu au pur si simplu nici o legatura cu continutul. sunt extravagante permise de un regizor extravagant si, una peste alta, modest (sa nu-mi spuneti ca rodriguez a facut vreun film BUN, nici macar 'el mariachi'). de ce, in 'sin city', este folosit sangele alb, rosu, sau galben pe fundalul b&w, de ce anumite elemente ale cadrului (ochi, haine) isi pastreaza culoarea originala - in afara de a-ti fura ochii, netam-nesam, cu alte cuvinte ?...
solutia a mai fost folosita inainte, si de lars von trier (v. 'europa'), si de spielberg (v. 'lista lui schindler'). dar, in ultimul caz, era intr-adevar un element stilistic genial - este o cale de a-ti dirija atentia inspre fetita in rosu, pt ca, mai apoi, intocmai prin culoarea asociata (o metonimie ?
sa o gasesti, mai apoi, moarta, intr-o groapa de gunoi.
eu nu zic ca filmul nu este oarecum distractiv, dar face asta cel mai bun film al anului ? daca pui prea mult accentul pe STIL, poate iesi kitsch, si kitsch iese in 'sin city'...