[MinRep]

MinRep a observat trecerea de la acele cladiri rosii si albastre la cele gri, apoi eu am mai observat un cadru in care ce cuprindea cladiri foarte noi si moderne, in spate fiind case mai mici si mai vechi...Toate acestea au rolul de a delimita clar 2 lumi diferite...lumea "vechiului" si a "noului", poate chiar si lumea reala si lumea lui.A mai fost un cadru deosebit, inainte sa intre in parc, 4 trunchiuri de copac il incadrau, mie mi-au sugerat o poarta catre o alta lume.Pictorul, scriitorul, compozitorul, in momentul in care creeaza, ei parasesc (intr-un sens metafizic si nu numai) realiatea, se refugiaza in arta lor.Fotograful este si el un artist...

Oricum, nu cred cä dihotomia se pune între "vechi" si "nou", sau între "real" si "imaginar", ci mai degrabä între "adevärat" si "fals", sau între "adevärat" si "conventional". Imi amintesc un nou semn în acest sens: coada chitarei. In club, conform conventiilor de acolo, e o relicvä mai sacrä decât sfintele moaste. Pe stradä, devine un gunoi.

In legatura cu contrastele pe care le-ati amintit - fie ca se aplica pe film sau nu - imi amintesc o idee des vehiculata despre "Blowup". Si anume, s-a sugerat ca exista un contrast intre orasul - un spatiu antropizat si parcul - un spatiu natural. Aceasta idee este contracarata prin afirmatia ca parcul este - de fapt - cea mai antropizata locatie din intregul film, fiindca este natura 'construita'. Oricum ai privi, se poate ajunge la ipoteza enuntata de st3fan: personajul lui David Hemmings trece dintr-o lume intr-alta.

Eu personal cred ca Thomas (sa-i zicem asa) descopera adevarul (nu intra in lumea fantezie, or anything), adevar care insa nu devine realitate, nu se impune fara 'acordul' celorlalti. Filmul este o expunere despre abstractizarea realului (v. citatul dat de Pitbull) si acest lucru mi se pare evident in momentul in care pozele marite din parc - desi sugereaza forma unui om ascuns in tufisuri si a unui pistol - sunt compuse din mai multe puncte din diferite nuante de gri. Ele pot sugera mai multe lucruri (precum pictura pe care o vedem mai inspre inceputul filmului). Astfel, parcul si intamplarile pe care fotograful le-a imortalizat - atat de palpabile - devin interpretabile. O alta realitate se ascunde aici, mai putin perceptibila (si cum zice Antonioni: dupa aceasta se ascunde o alta, apoi inca una si tot asa pana cand ramane realitatea absoluta, la care nu vom ajunge niciodata).

Ma obsedeaza acest film, recunosc...Il voi descifra, ca sunt incapatanat,si dupa ce voi considera ca mi-am format o opinie clara asupra sa,voi reveni cu o cronica.

Eu de patru ani tot ma uit la filmul asta si tot sunt scene care mi se par greu de descifrat... Tot mai caut - si inca gasesc - explicatii ascunse, detalii pe care nu le-am remarcat etc. Stiu ca multa lume nu e de acord cu mine, dar "Blowup" mi se pare nu numai cel mai bun Antonioni, dar departe de aproape orice alt film (sau opera de arta in general).