|
Scriem aici despre filmele vazute acolo? Hai sa scriem aici despre filmele vazute acolo.
Ten Minutes Older: The Cello
Histoire d'eaux (Bertolucci) - Un jeg plictisitor. Care se vrea profund dincolo de subtilitate. Si dincolo de ochiul vacii in care se fixeaza camera.
About Time 2 (Mike Figgis) - Ideea (imaginea impartita in 4 bucati in care se intampla chestii diferite) este misto, dar transpusa un pic prea haotic.
Ten Minutes After (István Szabó) - Se vrea un fel de violenta conjugala care nu e deloc violenta sau impresionanta in vreun fel. Pur si simplu tipu vine acasa beat, ea il injunghie, cheama salvarea, roll credits. Not my idea of fun.
One Moment (Jir�* Menzel) - Asta cred ca mi-a placut cel mai mult. Un fel de retrospectiva asupra vietii unui individ. Si imagini foarte misto (ma refer la culori) si fade-uri intre infatisarile tipului la diferite varste. Mi s-a parut frumos, scurt si onest, spre deosebire de toate celelalte. Si un pic funny.
Addicted to the Stars (Michael Radford) - Starring tipul din Layer Cake. Un tip se duce-n spatiu si se intoarce mult timp mai tarziu si-si gaseste fiul la vreo 80 de ani, el ii spune "i knew you'd come back" si moare. Dupa aia asta pleaca din nou. Realizarea relativ ok, dar inspirat din mult prea multe parti ca sa i se acorde vreun merit.
The Enlightenment (Volker Schlöndorff) - In primul rand filmat foarte foarte misto, din perspectiva unei insecte care zboara printre niste germani la un pseudoparty. Textele extrem de labaroase, dar sunt ale unui tip care presupun ca e filozof sau ceva, ma rog, daca e ignorata vocea, filmul e ok.
Vers Nancy (Claire Denis) - Un fel de somnifer in franceza. Nu stiu de asta, ca am cam adormit.
Dans le noir du temps (Jean-Luc Godard) - Incepe promitator si foarte misto textele cu the last 10 minutes of (love, fear, eternity etc.), dar la sfarsit rupe ritmul si orice common sense. He lost me.
Ajungem la mult mai interesantul Ten Minutes Older: The Trumpet
Dogs Have No Hell (Aki Kaurismäki) - Absolut genial. I am speechless. I have no speech. Toate dialogurile bitersweet, seci puse-n antiteza cu muzica din filme americane anii 50-60 sunt coplesitoare. Good to the last drop.
De celalalte scriu putin mai incolo.
__________________
apocalypse please
|