Quote:
|
ce ne deosebeste cultural de alte popoare e pasiunea inutila cu care ne aparam convingerile
|
Aceasta pasiune prin care ne aparam convingerile rezulta din principii, cei care nu isi apara cu convingere ideile,venind cu argumente, inseamna ca nu au coloana vertrebala...Si din pacate, patosul despre care tu spui ca e inutil,lipseste...este inlocuit de rautati, infumurari s.a.m.d.
Nu am citit "Codul lui Da Vinci", in primul rand ca nu mi-a picat in mana, si in al doilea rand am auzit de o anumita nocivitate a acestei carti.Am citit "Ingeri si demoni", o carte usurica, ceva nuante de filosofie ieftina(gen daca Dumnezeu este atotputernic si milostiv, de ce nu face in asa fel incat sa opreasca razboiele, suferinta etc.Raspunsul a constat intre o paralele intre civilizatie si un copil, sugerand faptul ca este mai benefic pentru copil sa cada o data si apoi sa se ridice singur, astfel invatand din greselile sale), dar o carte OK.
Voi analiza in cateva randuri imensul impact avut de "Codul lui Da Vinci".De ce acest efect absolut atomic al cartii?Raspunsul pe care il vad eu este destul de simplu...este vorba despre o "boala" a societatiilor, boala care consta intr-o indepartare de spiritualitate, divinitate,de lumea metafizica(referindu-am la traducerea mot a mot a cuvantului) si o accentuare a importantei materialismului.De cate ori pe saptamana/luna/an merg tinerii la biserica?De foarte putine ori, in special in zonele urbane, puternic tehnologizate, in care se cultiva un asa zis drept la propria alegere, independenta, in care tanarul din turma invata ca traind in democratie poate sa faca ce vrea, poate sa spuna singur daca duminica dimineata sta pe messenger sau merge la biserica.Foarte bine, are acest drept, toti avem acest drept, ceea ce este un lucru foarte bun.Ceea ce este rau consta in faptul ca prin aceste alegeri, constient sau nu, se produce o indepartare de divinitate, de viata spirituala, de aceea eliberari din lanturile platoniene se produc tot mai rar(ma refer la "Mitul pesterii", Platon).Revenind acum la carte..."Codul lui Da Vinci" este un
pretext pentru cei care s-au indepartat de Dumnezeu.Un mare pretext pentru constiinta lor in primul rand, spunandu-si ca "Iata, lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinta Biblia".
Acum,doar de dragul polemicii, aduc in discutie un citat al lui Voltaire."Daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat".Pot sa privesc lucrurile si din acest punct de vedere...Omul(in general) este o fiinta slaba, caruia ii face bine sa stie ca exista ceva sau cineva care ii ofera suport in tot ceea ce face, de aici si atat de utilizatele expresii "Da Doamne","Doamne ajuta" etc.Este simplu pentru fiinta umana sa gaseasca o justificare pentru propriul esec in vorbe gen "nu a vrut D-zeu", sau "nu a fost sa fie"(crezand ca soarta este de vina, destinul fiind un alt stalp al omenirii).
In concluzie, ca deja m-am lungit...din punctul meu de vedere, succesul acestei carti este explicabil si trage cateva semnale de alarma, semnale de alarma care vor fi auzite de mult prea putini.