trois couleurs: blanc sau 'egalitate'. o schimbare de regizstru fata de '... bleu', de la melo-compatimitor la satirico-incisiv. poate fi luat ca discurs usor sovinist. sau ca poveste de dragoste (iar julie delphy e superba). sau ca interpretare cinica a ceea ce este cunoscut ca 'visul american' (francez ?). impecabil scris si regizat, pana la finalul gratios ratat...
people vs larry flynt - vazand, in sfarsit, ciclul complet 'ed wood'/'people vs larry flynt'/'man on the moon', adica trilogia biopica a scenaristilor scott alexander si larry karaszewski, pot cu mana pe inima sa afirm ca, una peste (dupa) alta, nimeni nu e mai mester decat tim burton. ed wood este, pt mine, cel mai enigmatic personaj vazut pe ecran intocmai pt felul in care il prezinta burton: artistul perfect, pasionat de cinema, increzator in puterea 'artei' si a sa, cu toata prostia, excentricitatea si doza de (ce mai ?!) macabru care stau in personalitatea sa adusa in plan-detaliu. un personaj deopotriva induiosator si penibil, excentric dar consecvent pana-n panzele albe in micul sau crez despre film (rezumat oarecum la ideea -corecta, de altfel - ca filmul exista ca sa placa).
cea de-a doua parte a trilogiei, revenita in mainile lui milos forman (alegere, nu zic nu, destul de inspirata, data fiind atractia cehului pt personalitatile bizare & controversate - a se vedea si 'amadus' si 'man on the moon') nu mai merge tocmai dupa aceeasi reteta precum cea a lui burton, care iti prezenta pe ecran, fara nici o bruma de critica sau superioritate, ba dimpotriva, cu o caldura si simpatie evidente, un regizor despre care nu prea inacpe indoiala ca nu se ridica tocmai la nivelul lui welles (al carui idol, culmea, este !!!!). forman executa senzational o poveste senzationala, cea a lui larry flynt, 'the american public pornicator', insa spilul este ca o face fara suflet... cu prea multa detasare, nici cu simpatie, nici cu condescendenta. un film la capatul caruia esti invitat sa-ti formezi propria parere vis-a-vis de flynt: libertin sau pervers ? si una, si alta ?... la fel cum erai invitat si dupa 'man on the moon'. cine era andy kauffman ? geniu sau un comic ratat ? inovator sau sarlatan exploatator ? sau, si mai si, viu sau mort ?!?!
nu zic ca e rau ce face forman, ba dimpotriva, atata doar ca prefer stilul lui burton.
o critica desteapta, cinica, a societatii americane pudibonde a anilor '70, insa in acelasi timp subtila. aici, satira este mai mult una rezultata din natura intrinseca a filmului si subiectului abordat, decat una explicita - vezi 'american beauty', care ramane, totusi, una dintre putinele capodopere americane din ultimii 10 ani. repet, un film extraordinar lucrat, 'mestesugit', cu un woody harrelson aflat la cel mai bun rol al carierei (in ciuda unora care inca il mai eticheteaza drept mickey-the-natural-born-killer), stralucit jucat si de un norton si de courtney love, dar fara suflet... (8 +/10)
village of the damned, in schimb, ramane cel mai prost film al lui carpenter, care se inscrie sublim in seria capodoperelor cu copii enervanti si oxigenati veniti sa distruga pamantul. groaznic. n-am rezistat pana la final.