[obvious]

The Jacket
regia john maybury.
pentru ceea ce reprezinta, un film bun pe alocuri. paranoia din jakob's ladder doar cu mai putine cojones.dramatic mai putine.
the jacket in sine, camasa de forta, si cele 2 semnificatii (probabil sunt mai multe, dar filmul nu abunda de subtilitati, e genul de pelicula care ofera mult, antreneaza orbeste ochiul - pun intended - dar nu ramane).
pe de o parte - camasa de forta ca parabola a "sistemului", acel "they" care urmaresc, inscriu, asculta, misca din sfori si sunt identificabili doar cand incep sa ne doara cipurile implantate. pe de alta parte, camasa de forta ca prim punct inspre libertate, ca opresiunea care ajuta la constructia unei povesti pana atunci fragile. personajul devine dependent de tortura lui pentru a-si putea elucida trecutul, viitorul, viata care nu ii mai apartine decat in alte timpuri (niciodata in prezent - filmul vorbeste si despre inexistenta prezentului ca stabilitate, ca certitudine, ca areal in care ne miscam - personajul oscileaza mereu intre viitor,trecut si un fel de hibrid din cele doua).
nare metafora si asta cu limitele ce elibereaza.dar fie.

inceputul este foarte bun. promitator, de la figura baietelului iraqian depersonalizata (prima oara ne apare in nightvision- subiectiva lui brody), pana la replica "non of this is our bussiness" (era cel mai bun moment in istorie pentru un scenarist sa faca aceasta declaratie de dragoste absurdului politic, nevermind.
intreaga intriga se contureaza din detalii, cu dublu rol - pe de o aprte procedura (ca avatar al sistemului- vezi stransul in chingile camasii-exclusiv la p.d), pe de alta parte, conturand personajul, redus doar la spasme si grimase (ochi, gura, frunte, maini contorsionate).

filmul actioneaza in directia teoriilor conspiratoare, functioneaza perfect in alienarea lui, prin prisma unui brody perfect (abia aici arata actorul cat de actor este, mai lasati-ma cu polanski si melodramele zaharisite). pana cand se da magistral cu batul in balta:apare keira knightley, chinuindu-se sa faca din fiecare fotograma un afis de film porno, ratand TOTAL fiecare moment care i se ofera printr-o serie de clisee "drogatasenzualacuissuesdarcuinimabunasicamalienat a". si aici incepe maybury sa execute o maxima percutie cu batul in balta, unindu-i pe cei doi in cea mai ieftina si neinteresanta relatie amoroasa, monoton sexuala, cam degeaba si recurenta. aproape iti doresti ca personajul sa nu se mai "intoarca" pentru a rezolva nimic, pentru ca oriunde ar fi, hop, si frumoasa lui confuza gata sa intredeschida buzisoarele senzual si sa greseasac with no end fiecare replica sau intentie.un fel de iwen wilson feminin.si toate astea dupa ce mica jackie, copilul reusise un rol cat se poate de bun.

totul se concretizeaza in replica 'we haunt you". noi, victime ale sistemului, masinal aruncate in situatii pe care nu le putem controla dar care ajung sa ne pecetluiasca si mai tare viata pe care oricum NU O intelegem, ajungem sa populam, sa alergam frenetic prin visurile si prezenturile voastre, cei care operati masinaria si care pana la urma sunteti si voi parte din ea.
aici se cade in panta hollywoodiana, vioristica pe fundal. cumva de la acut la un lento obositor care se vrea grav. de la efectele sonore spine-piercing ale injectiei si alunecarii targii in morga la menueturile imbratisarii mama-fiica si prietesuguri reconstruite intr-un viitor sanatos de acum.
prost si inutil.lipsit total de nervul jakob's ladder.varianta edulcorata si spice-free, ca pentru 2005.puah.

7/10.