[obvious]

la strada. nu ma apuc sa dau note si sa calific la fellini. e oricum, superb. picturalitate, cadre incarcate, foarte animate, dar deloc baroce.de foarte multe ori aglomerarile lui umane dau a detalii din "sfantul antoniu..." al lui bosch. altfel, lauda unei decadente superbe, cu totul alta decat cea carnal-putrezita a lui greenaway. la fellini, pe langa la facia buffa a unei massina superbe, in buf se desfasoara intregul decor din jurul lui zampano. decorul lui sunt il matto si gelsomina, 2 forte care actioneaza in feluri total diferite, dar la fel de puternic lovind in corpul enorm si putinconstient de el insusi al unui anthony quinn abrutizat si amorf.
unul din putinele locuri unde costumul construieste foarte subtil personajul (mantia ei e cel mai relevant exemplu).
si massina, bufa, trista, razand in sincopele ei, cu zambetul pierdut, adorabila, iubind si suferind intr-un fel de parodie continua. apropos de actorii care nu idolatrizeaza personajul.
foaaaaarte frumos.