[MinRep]

de fapt adevaratul geniu din spatele filmului lui truffaut e timpul. care e omniprezent, nu ii lasa pe cei trei sa traiasca superficial, reconfortant si sanatos relatia si frustrarea. adanceste ranile, frustreaza, instraineaza pana a aduce in prim-plan tocmai autismul proaspat construit din a fi atat de singur intre doi oameni care se ofera.

Sunt complet de acord. Mie nu-mi prea place Truffaut, dar in cazul lui "Jules et Jim" se simte o 'mana' care manevreaza povestea, cateodata previzibil (intalnirea ratata de la cafenea), de cele mai multe ori imprevizibil (inceperea razboiului, confuziile create de scrisorile intarziate, sfarsitul brusc al lui Jim si Catherine). Am vazut filmul de vreo trei ori pana acum si de fiecare data am fost dominat de atmosfera distanta cu care personajele sunt urmarite, chiar daca Truffaut patrunde in cea mai adanca intimitate a vietii, sufletului sau gandului lor. And that does it for me...