|
DA. Si mie mi-a placut foarte mult!!
Nucleul si farmecul acestui perfect "menage a trois" este Catherine, in jurul careia se invarte lumea celor doi; nu numai Oscar Werner este senzational, dar si Henri Serre; de fapt, fiecare dintre cei doi are acel ceva ce balanseaza la un moment dat momentele-capricii din viata ei. Sotul este extrem de intelegator, are acea maturitate de care ea are nevoie, la fel cum amantul are acea anume frumusete si pasiune de care ea are nevoie;
Nici nu stii ce o face pe Catherine sa fie atat de speciala si irezistibila, adica una dintre acele femei fatale: capriciile ei de pustoaica?, faptul ca nu-i pasa si ca-si traieste viata absolut cum vrea?, prospetimea prezentei ei (rezultata din noncomformismul ei), frumusetea obosita?(hmm, aici ma mai gandesc!), feminitatea si nesiguranta ei, nevoia ei de a se simti ocrotita si de a aranja lucrurile asa cum vrea ea (adica de a fi in acelasi timp si victima si calau)?
Toate la un loc si nici una nu o fac pe Catherine sa fie, de fapt, asa cum e.. adica unica. De aceea, eu nu cred ca ea exista, cu toate calitatile astea, doar in urma poeziei dintre ei doi, cum, aproximativ, te-ai exprimat; eu cred ca ea este unica si nu are nevoie sa se raporteze la cineva; cei doi nu fac decat sa-i accentueze unicitatea, nu sa i-o creeze; Ii creeaza doar conditiile.. asta, da...
Nu am sa uit niciodata scena cand toti trei se dau cu bicicletele sau cand ies in oras (ea deghizata-n barbat, cu mustati, cu basca gavroche in carouri, cu bocanci) si alearga pe sub podul ala si ea se opreste pe scari...
sau scena cand canta Le tourbillon de la vie, sau cand apare la un moment data imbracata in negru si cu penele de puf albe in jurul gatului si cu palaria smechera.
Si trebuie sa va marturisesc ca imaginea ei deghizata-n barbat (basca, mustati, bocanci) mi-am dorit-o ca avatar... dar dupa multe cautari dupa ea pe net, am renuntat.
Mai revin cu versurile de la Tourbillon.
|