[obvious]

vazut aseara, ceea ce era initial o tema a devenit unul dintre filmele mele preferate in acest moment.

un Oskar Werner senzational, cu exact inteligenta care il pastreaza foarte departe de patetic, retinut, ironic, receptor perfect pentru acel "regarde-nous, jules!". Jules merge in spatele celor doua urne, la fel de subordonat, de continut in spatele disperarii si ingaduintei lui. De retinut prim-plan de doi, cu Jeanne Moreau stergandu-si lacrimile de obrazul lui si construind mici utopii de familie-perfect.

Jeanne Moreau, frumoasa si extenuata, inca din inceput.Undeva in contrast cu tineretea si puterea celor doi si aproape ca premonitie, Moreau apare de atunci de undeva din spatele ochilor obositi si cearcanelor, din spatele corpului perfect si micilor extravagante de joc (ajutate si de truffaut, ulterior la montaj, vezi interviul), din spatele descrierilor celor doi.Momentul ei, momentul in care personajul si actorul se arata impreuna, si perfecti, insperabili si vizibili amandoi, este secventa in care Katherine canta, acompaniata de bassiak. intre rigolo si dramatique, moreau transforma filmul in mic altar si apologie pentru femeia aflata in sufletul si mintea cuiva. fara sa idealizeze vreun pic personajul, moreau il aduce total in fata partenerilor si spectatorului. isi aroga povestea, ca orice muza rasfatata si singura, subordoneaza voice-off-ul, peisajul, hainele, camera. tot. si aici inclusiv metaforele transparente si aproape infantile din planurile-detaliu fie pe mana ei pe volan sai picioarele ei pe pedale ii devin capricii de amanta-idol, de cult.
et voila la femme fattale.et voila le coup de foudre cine.
titlul ramane jules et jim, pentru ca ea, failibilacrudairezistibiladetestabilafrivola nu poate exista decat in urma poeziei dintre ei doi.in urma confruntarilor tacite care ii sporesc farmecul pana spre sfarsit.katherine devine.
si transforma.
de fapt adevaratul geniu din spatele filmului lui truffaut e timpul. care e omniprezent, nu ii lasa pe cei trei sa traiasca superficial, reconfortant si sanatos relatia si frustrarea. adanceste ranile, frustreaza, instraineaza pana a aduce in prim-plan tocmai autismul proaspat construit din a fi atat de singur intre doi oameni care se ofera.
roche isi iubeste personajele.truffaut la fel. amandoi le considera mult prea frumoase si demne incat sa le ierte.

brook."mare respect pentru placerea altora si frivolitatea oricui".