[ogto]

Bewitched - ok, este un jeg sinistru, dar am si ras putin. Nicole kidman a fost transformata in Meg Ryan, complet, aspect, haine, par, buze, gesturi, voce, she IS meg ryan, saraca. Iar daca nicole kidman e meg tyan, atunci will farrel se vrea Tom Hanks, ceea ce e cam trist si dubios. Ocazie de umor ratata, filmele imaginare in care juca personajul lui will f. trbuiau sa fie parodii la niste filme cu tom hanks. Eh, ma rog. It's always ok sa razi la adresa hollywood-ului and that's what I did. Un film prost, but who's counting.

Charlie and the chocolate factory - sunt fan Burton declarat dar m-am dus f sceptic la filmul asta. Toata povestea pare goala, fara continut, arc narativ nada, si cam asa si e. Filmul este un tur al fabrici de ciocolata cu johnny depp ca ghid si 'some indian guy' ca un milion de pitici (hence the salary of one million dollars) si cateva chestii de umplutura (casa lui Charlie si helena b. carter, care apare prea putin). Vizual este burton kicked up a notch, multi bani, multe decoruri, no CGI si totul arata grozav. Ba chiar mai mult decat grozav, arata perfect, totul e picture perfect, nici un fir de par, nici un fir de iarba nu sta stramb. Dar filmul e un basm, aici nu exista Bad hair day, bad day for science and so forth, deci as basme go asta e impecabil. Povestea e previzibila si punctul culminant e mai degraba un curba usoara care nu ofera vreun impact sentimental, dar aici calatoria si aspectul e totul. Pe langa decoruri, avem dialog amuzant, momente muzicale (some indian guy rules), referinte la filme celebre (gen kubrick) and so forth. Iar cireasa de pe tort/tarta e Depp. M-am convins ca e un actor foarte bun cu o paleta foarte diversa si aici joaca impecabil. Un ciudat usor retardat dupa comportament, dubios, perturbant uneori (replica despre canibalism) dar in final foarte amuzant. Ciudat ca unii il acuza ca s-a inspirat din MJ, singurul lor punct comun e ca sunt ca albi, atat. Si e cam nasol daca de fiecare data cand un american vede un om alb, usor imbecil care e cam excetric se gandesc la persoane din mass media, Long Live UªA. As burton goes, filmul asta e mai softcore decat altele, dar vizual e dus pana la capat, no expense spared, nici o economie, nici un compromis si rezultatul se vede. Verdic final, great fun.

Godfather - n-am ce sa zic ce nu s-a mai spus.

The Hudsucker Proxy - nu am multe experienta in materie de fratii coen dar filmul asta e dezamagitor. O poveste cu totul previzibila care nu stimuleaza deloc intelectul, fie (nici nu ma obosi sa dau un rezumat). Deci inseamna ca filmul arata impecabil si e foarte stilizat. Nu chiar. Referinte clare la Brazil, elemente specifice anilor 50, jurnaliste care vorbesc repede, jocul corporatiilor, conspiratie, tradare si ce avem ca produs finit? O mare vaza. Nu exista imagine de ansamblu, nu se creaza o atomsfera de anii 50 tipica, nu avem o satira birocratica, nu avem nimic. Avem elemente care satirizeaza/parodiaza anumite chestii, dar filmul nu-si gaseste niciodata subiectul, imaginea, tonul, tema sau orice. Daca scena jurnalistei (dragostea lui Tim Robbins care este tradat de aceasta bla bla bka) cand scrie articolul dispare, tot personajul ar fi compromis si n-ar mai exista. Nu e subtil, nu e inteligent, nu e nimic. E un experiment ratat care dorea sa ne ofere un soi de satira/parodie Burton meets Gilliam meets other stuff, dar esueaza. Scena Braziliana cu camera de posta, care e rostul ei? Sa vedem cat de prost merge posta in america? Ce legatura are asta cu filmul? Cu compania? Cu america aniilor 50? Sunt mare fan Gilliam si apreciez orice referinta la acesta, dar aceasta e facuta doar de dragul de a se da filmul intelectual ca uite ce chestie Brazil am facut noi. Pointless. Filmul nu are nimic in mod special de oferit (cu exceptia lui Paul Newman), incearca doar sa copieze ca fac regizori ca Burton si Gillaim atat de bine. Primul Coen a fost dezamagitor, sa vedem in continuare...

The Mask Unul din primele mele filme, love it. Pure fun.