[Faenor]

Citit Eragon si pot sa zic ca mi-a deschis cheful de cateva observatii ...pt a nu posta la gramada o sa le impart in 2 sau 3 mesaje: in primul-a.k.a. cel de fata vreau sa iau in discutie comparatiile facute recent intre Eragon si celelalte serii fantasy de mare succes contemporane sau redescoperite, un al doilea ar fi despre cum vad ecranizarea aflata pe rol din informatiile reduse pe care le am-aici netu nu e prea generos :hmm: - si poate un al treilea cu mare spoiler alert despre ce se prefigureaza pt ultimele 2 volume.
Acestea ziind fise sa purced cu 10 MOTIVE PENTRU CARE PAOLINI NU ESTE TOLKIEN (si sincer nu cred ca va putea fi vreodata...sunt dispus sa revin asupra acestor observatii dupa eventuala lectura a Vol. 2 &3). Inainte sa ma apuc sa ma iau de bietul copil mentionez ca per ansamblu a fost o lectura agreabila, chiar surprinzatoare (desi mult prea rar) si ca sunt constient ca saracu autor nu e Little Buddha reincarnat sa le stie pe toate si sa presteze un roman fara eroare la 15 ani-desi de multe ori tocmai ambitia de a realiza ceva grandios la o varsta asa de frageda l-a costat pasii gresiti pe care i-a facut asa cum se va vedea in continuare. So let me get on with it:
1. structura deficitara a romanului-o serie de capitole de cateva paginute insailate unul dupa altul dand impresia ca romanul se scrie as we speak or read...ar fi fost un procedeu excelent pentru un first-person narrative sau pentru un roman politist din perspectiva redusa a unuia dintre personaje-dar pentru un roman voit epopeic cu viziune auctoriala clasica(omniprezenta si omnistienta) nu prea convinge. Lipsa unei "respiratii epice" corespunzatoare scopului asumat si o serie de inovatii stangace(o parte au fost deja remarcate si mai sus de tipul coincidentelor care atunci cand sunt in numar egal sau mai mare de doua si nu constituie subiectul scrierii devin a little too obvious a little too deus ex machina ca si solutii narative) fac ca structura romanului sa penduleze intre improvizatie de moment-poveste lungita la nesfarsit prin artificii auctoriale de tip Seherezada in 1001 nopti-si o idee mult prea generala si nestructurata inainte de scrierea propriu-zisa. In contrast structura Stapanului Inelelor este una flexibila, clasica prin simetria si echilibrul afisat: 3 volume-trilogie, 6 carti-asigura respiroul necesar naratiunii pentru a nu deveni greoaie si adormitoare, fiecare carte organizata ca un miniroman cu expozitiune, intriga/intrigi paralale, punct culminant, deznodamant totul denota faptul ca Tolkien avea foarte clar in cap intreaga trilogie de la A la Z cand s-a apucat de ea si ca si-a permis sa o organizeze cu precizie si eleganta nelasand nimic la mana intamplarii. Fratia Inelului, primul volum este in sine un roman expozitiv care introduce cadrul, personajele principale, intriga trilogiei si ritmul, cadenta evenimentelor-cu alte cuvinte fixeaza canonul in care se vor incadra celelalte doua volume; de aceea este simplu, liniar si fara multe subtilitati narative cam la fel la Hobbitul. Incepand cu Cele Doua Turnuri firul epic se desparte in doua si avem parte de o constructie paralela pana in cele mai mici detalii doua romane in oglinda care de completeaza si potenteza reciproc. Efectul este acela scontat: LOTR depaseste granita unui roman de aventuri fantasy tip Hobbitul inscriindu-se pe coordonatele unei epopei mitologice coerente si consistente spre deosebire de Silmarillion(mai mult o colectie de mituri fundamentale si fragmente eroice-dar cu o structura la fel de interesanta poate voi reveni altadata ). Doar din aceste observatii generale se poate observa distanta la nivel structural deocamdata intre LOTR si Eragon. Cat despre o eventuala comparatie Eragon/seria Harry Potter din aceeasi perspectiva a organizarii epice si a administrarii firului narativ aceasta merita o discutie separata.
2. Eragon foloseste pe tot parcursul sau termeni neologici-am verificat si cu versiunea oficiala in engleza. Ori ce ar fi LOTR si mai ales Silmarillion, cata forta ar mai avea ca romane fantasy dintr-o alta lume si mai ales dintr-un alt timp daca am regasi si acolo termeni de genul "mascul/femela", "membrana", "tendoane", "relief"?
3. Lipsa coerentei spatiale-in principal luand ca referinta harta oferita de autor distantele parcurse in carte nu se regasesc si pe harta: o distanta aparent infima intre Yazuac si Daret e parcursa in doua saptamani, in timp ce de la Helgrind pana la Gil'ead Eragon si Murtaugh cu toate ca deviaza de la traseul principal ajungintr-o luna parcurcand o distanta de cel pution 10 ori mai mare decat traseul precedent. Nu se leaga si impresia de viata pe care trebuie sa o degaje un univers fantasy autentic se pierde. In plus la Paolini 80% dintre rauri izvorasc din lacuri si de cele mai multi ori se varsa in alte lacuri; nu trebuie sa fii un geograf de prestigiu ca sa stii ca in realitate procentul e mult mai mic(<20%). Pe partea cealalta asa cum a dovedit cartografa Karen Fronstad in Middle Earth Atlas-toataq geografia si geologia din lumea lui Tokien desi infinit mai complicata este perfect plauzibila si verificabila, ca sa nu mai vorbim de traseele personajelor care reflecta permanent abilitatile lor rasiale sau circumstantele speciale ale vreunui moment al calatoriei-cu toate ca autoarea de mai sus a investigat cu o minutiozitate la fel de maniacala ca si a lui Tolkien toate referirile legate de distante si popasuri nu a reusit sa descopere nici o neconcordanta....ceea ce spune ceva.
4. Lipsa unei culturi filologice in cazul lui Paolini-din nou chestiune de varsta si experienta deci nu e de condamnat-face ca toate limbile prezente in cartea sa de la Limba straveche(Old Norse dupa cum spune intr-un interviu preluata ca atare se pare) la limba piticilor si a urgalilor sa sune la fel fara mari deosebiri fonetice cel putin. Limbile folosite de Paolini si mai ales toponimele sunt cuvinte care dau bine, suna mai deosebit dar nu au profunda inrudire si semnificatie cu care si-a construit Tokien denumirile(aici tre sa-i dam ce-i al lui, avand in vedere ca era filolog si pasionat de limbi stravechi si/sau imaginare;cele 2 dialecte de elvish plus westron-ul sunt limbi "vii" construite de la elementele fundamentale radacini, sufixe, prefixe pana la sintaxa.
5. In ciuda a ceea ce s-a scris in presa si pe aici pe forum dupa ce am citit primul volum din trilogia Mostenirea nu mi se pare chiar atat de original-scheletul pentru tipologiile rasiale e cel consacrat de Tolkien minus orcii inlocuiti de o specie hibrida de orci/demoni-uragalii, ca sa nu mai vorbim de toponime imprumutate cu infime modificari: Beirland/Beleriand, Furnost/Fornost sau cateva imprumuturi de la R.A. Salvatore ca Utgard(triburi barbare acolo, aici un munte) si Hrothgar(regele piticilor aici) care apare si in clasicul Beowulf dar si in romanele din ciclul Icewind Dale. Daca mai adaugam personajul Angela inspirat de sora sa dar cu puternice valente-ce-i drept la comun cu Solembum...what a name :lol: -de Oracol din Matrix, plus povestea cu numele secrete care confera putere asupra lucrurilor si fiintelor pentru cel care le cunoaste(credinta samanica). idee centrala in nuvela Earthsea a Ursulei K. le Guin-recent difuzata pe Hallmark si trimiterea mai mult sau mai putin voalata la Ochiul lui Shiva prin simbolul Gedwey Ignasia toate ma fac sa-l consider pe tanarul autor o persoana f citita pentru varsta lui dar nicidecum un geniu vizionar, de o extrema originalitate.
6. Actiunea este din pacate previzibila pe termen lung: banuim inca de cand aflam despre Umbre si ca doar 2 indivizi in istorie au reusit sa rapuna cate una ca Eragon va fi al treilea-what can I say three is a charm -, banuim cand aflam ceva mai multe despre Brom si Murtaugh ca Selena in afara de a fi mama lui Murtaugh se pare ca a fost si extrem de prietenoasa cu Brom si hopa noul cavaler Eragon, banuim de asemenea ca tradarea in cadrul familiei va veni nu de la Roran ci de la Murtaugh care se va intoarca asa cum a si jurat la Galbatorix-Asterix si Obelix anyone? -si va deveni probabil daca ne luam si dupa preferiintele cromatice ale familiei the Red Dragonrider despre care se vorbeste in Eldest si cam banuim ca Dragonul Verde din al treilea ou va ajunge in proportie de 70% la elfi si 30% la pitici....dar dincolo de ce e previzibil sper ca experienta si varsta sa-l retina pe Paolini de la solutii arficiale si sabloane. Daca e sa facem o scurta comparatie cu Tokien desi acolo banuim de la inceput ca Frodo va trebui sa distruga Inelul, nu aflam pana la sfarsit daca rezista tentatiei si daca isi va pastra taria de caracter. Asta este arta unui scriitor adevarat: sa reuseasca sa intretina suspansul desi porneste cu date previzibile.
7. Multe din personajele din Eragon sunt fara viata si/sau extrem de schematice. In afara de Eragon si mai ales Saphira pentru care vorbim de un drum initiatic-la urma urmei ei sunt in centrul atentiei si din aceasta perspectiva Eragon e un bildungs-roman asa ca e normal ca ei sa fie cei mai conturati- restul personajelor sunt prea putin vii sau memorabile. Desi sunt personaje cheie, Murtaugh nu e Aragorn, iar Brom nu e nici Gandalf, nici Dumbledore-care daca e sa comparam sunt mult mai puternice ca trasaturi si mai simpatizate de cititori: la moartea lui Brom nu am simtit nimik din impresia puternica pe care mi-a lasat-o caderea lui Gandalf in Fratia Inelului sau moartea lui Dumbledore in HP6. Pacat pentru ca Eragon putea sa aiba propria galerie de personaje memorabile, insa in afara de Angela plus Pisica, gemenii din nou cu iz matrixian si poate Orik nici un personaj nu iese in evidenta. Din punctul asta de vedere in ciuda mulor critici ce i se pot aduce J.K. Rowling exceleaza si ne-a lasat in seria HP o galerie antologica de personaje usor dickensiana prin pastisare dar vie si memorabila.
8. Cadrul-frame-ul face cam 50% dintr-o scriere fantasy sau SF. La Paolini e ami subtire decat ne-am astepta pentru o carte de asemenea anvergura: in timp ce se explica totul sau aproape totul despre puteri magice si limitele lor, despre proceduri si formule risipind misterul magiei adica tocmai ce-i confera farmec, mitologia, istoria premergatoare si organizarea sociala a tinutului in care se desfasoara actiunea sunt expediate in cateva fraze. Poate volumele urmatoare vor recupera acest neajuns.
9. Umorul acolo unde este prezent este adeseori fortat, dar de cele mai multe ori inexistent, ori o epopee eroica trebuie sa aiba si ea momentele ei de destindere altfel stilul devine obositor. Schimburile de replici intre Eragon si Saphira sau Eragon si Brom nu au nimik din savoarea dialogurilor intre hobbiti sau replicilor lui Gandalf sau ciorovaielior prietenesti intre Gimli si Legolas, intr-o nota mult mai subtila si rafinata in carte decat in film. Tolkien spre deosebire de Paolini avea acel Wit britanic care transforma Hobbitul in ciuda simplitatii sale intr-un roman de aventuri extrem de agreabil, mai ales din pricina dialogurilor intre Bilbo, pitici si Gandalf.
10. In final, desi mi-e teama ca pe alocuri am avut pretentii prea mari de la un autor asa de tanar reiterez ideea ca un asemenea demers atat de ambitios e greu de realizat ca un ansamblu coerent si egal valoric de la inceput pana la sfarsit la 15 sau 16 ani; sunt multe idei si perspective pe care cativa ani in plus le pot nuanta si dezvolta mai subtil. Spiritul de organizare si vederea de ansamblu se obtin prin exercitiu in literatura la fel ca in oricare alt domeniu. De aceea ultima critica la Eragon se refera tocmai la acele inegalitati de ritm si de valoare prezente pe parcursul cartii: in multe locuri actiunea se impotmoleste si curge greu, plictisitor, pentru ca apoi un incident mai mult sau mai putin fortat in cursul evenimentelor sa aduca ruperea de ritm atat de necesara. Prologul la fel ca si ultima parte a romanului(de la sosirea in Tronjheim) sunt mult mai bine scrise decat inceputul sau drumul alaturi de Brom: se vede ca tehnica si aptitudinile lui Paolini au progresat odata cu scrierea cartii, dar din pacate diferentele valorice nu dau bine intr-un text unitar, asa ca poate ar fi fost mai bine ca nu numai prologul ci si prima -parte a romanului sa fi fost rescrise la final.
Momentan cam atat despre Eragon si LOTR/HP, dar sunt multe aspecte care pot fi inca explorate in acesta directie. Insa imi dau seama ca am scris deja romane si cred ca pe viitor voi incerca sa fiu mai concis..le fac foileton