2046,
Kar Wai Wong 9.5/10.
Abia l-am vazut, din valmajagul de idei si sentimente starnite de acest film, merita sa incerc selectarea catorva, oricum probabil ca va iesi ceva foarte haotic...Percep acest film ca un film despre iubire, sentiment transpus prin arta(prin limbaj cinematografic mai exact), intr-un stil impecabil.Cateva din secretele reusitei acestui film din punct de vedere artistic constau in ecleraj si atmosfera apasatoare, greoaie,misteriosa obtinuta prin planurile deosebit de lungi si prin staticul camerei.Misterul este obtinut prin incadratura, camera filmand deseori "de dupa colturi", dand impresia spectatorului ca "trage cu ochiul",ca participa pe ascuns la desfasurarea actiunii.WKW a hotarat sa renunte la normele realismului cinematografic(si bine a facut)in ceea ce priveste eclerajul, folosind decromarile, si o gama larga de culori acolo unde cf realitatii nu isi avea locul, dar justificate din punct de vedere artistic.Conotatiile filmului sunt numeroase, multe dintre ele mi-au scapat sau le-am perceput gresit datorita faptului ca am fost mult prea uimit de imagine si mult prea concentrat asupra firului povestirii.Probabil ca la o a doua vizionare voi reveni...
As vrea sa mentionez si muzica filmului, compusa in cea mai mare parte de instrumentele din orchestra, cu preponderenta vioara.Muzica de opera si planurile fixe ar putea de impresia de teatralitate,eclerajul si prim-planurile pastrand "2046" in aria cinematografului artistic superior.Am remarcat si un narationism al filmului, cred ca un roman pe baza filmului ar putea iesi ceva genial.
Il voi revedea cat mai curand...acum ma duc sa caut coloana sonora a filmului...
