Trimis: 27 Aug 2005 04:11 Titlul subiectului:
Of, sint dezamagit. Nu ati mai postat nimic. Si unde a disparut anexa cratitei? Marge, roger, roger, do you copy?
De AB, dupa ce eu am zis ca nu mai mircuim, dar ca o sa ii comentez articolele.
Ceea ce nu inseamna ca eu nu pot sa vorbesc, ca orice om DIN PUBLIC, despre AB, aka MAMocanu, OMUL PUBLIC, dat in stamba, publicat, etc. Accidental, o fac undeva unde imi si poate raspunde - tehnic, adica, e posibil. Ideal ar fi sa aiba demnitatea sa nu o faca, sa fie in stare sa reziste criticilor. Doar el ramane un "artist", iar eu un comentator din sala, in plus, in ochii domniei sale cu pacatul de a fi o "anexa a cratitei" (de cand "femeile nemaritate 25+", cum (are impresia ca) ma descrie, petrec fie si un infim timp la cratita? Putin spirit de observatie, viitor regizor, totusi...) Si deci, ca om simplu, din popor, care vrea si merita marfa de calitate pentru timpul sau, sunt de parere ca Ambra Blu este (inca) un amator care nu-si merita nici faima de cartier. Eu stiu ca tot romanu-i rebusist, dar... un pic de decenta. Noroc ca "Cinemagia" e gratuita.
Obsesie sau nu, imi vine la indemana - si e la rand. Totusi, mi-am propus sa scriu aici, si e legat de cinema de data asta, caci MMKnu este un critic si regizor de film cu acte-n regula. (As fi trista daca n-as avea speranta ca in comisia CNC se va afla mereu un om de gust ca Gorzo sau Giulika sau cine vreti voi, sa ne scuteasca de eclectismele domniei sale. Si asa poate va fi silit sa isi revina.)
Am zis ca n-am ce analiza, dar ca sa sugerez totusi o impresie mai clara despre cum l-am perceput din cele citite, pe forum si in revista, si cu la fel de mare rigoare si respect pentru domnia sa pe cat ne-a acordat el cand a comis pe ecrane si hartie cro(ni)chetele sale, va prezint, in masura timpului disponibil:
Iconoclisme eclectofage
amBrALET
Imaginati-vi-l pe AB pe post de Prima Ballerina, in tutu, machiaj, tot, impecabil - ba nu, nu in tutu, ci in pantalonasii trei sferturi cu pene, ca
Adam Cooper in scena finala din Billy Elliot/Matthew Bourne's "Swan Lake", gata sa tisneasca in scena. Sala e plina de noi, acestia, cinemagisti sau nu.
Ambra erupe din culise, se avanta intr-un salt magnific. Reflectoarele converg catre el, toti suntem inmarmuriti de figura de stil executata. Si mai trage o pirueta interminabila intre vorbe, legat frumos, plié, aterizari solide, tinuta, morga, tot, suntem sub vraja.
Deodata, isi da cu stangul in dreptul, ca ultimul fraier, si se intinde pe scena cat e de lung. Se aude un "Oh!" de spaima si mila, orchestra a pierdut cateva masuri, dar isi revine si e dispusa sa o tina inainte.
Insa Ambra nu isi continua "Lacul lebedelor". El s-a asezat si se scobeste preocupat in nas. Dupa care trage o flegma spre public. N-ajunge prea departe, aterizeaza in fosa orchestrei, intre timp amutite.
Ambra se ridica si incepe un step indracit. Orchestra incearca o dezmeticire onorabila urmarindu-l cu un jam session. Publicul e nedumerit. Unii spectatori au iesit deja, nu vor sa se "adapteze". Dar lui Ambra i se misca totusi bine picioarele, ce daca i s-au murdarit penele, ia uite, in definitiv, merge si asta. Am venit noi pentru balet, dar... si ia uite ce pirueta si ce sus a sarit iarasi! Suntem inca destui in sala.
Numai ca acum danseaza... din buric! "Dansez cum vreau si pentru cine vreau, uite-"asea"!" urla ambralerinul, ca posedat. He's fun to watch, after all, si in registrul asta. Majoritatea orchestrei s-a carat deja, dar a ramas un violonist si, aparut nu se stie de unde, unul cu un sintetizator.
Ambra se opreste brusc, ca si cand si-ar fi adus aminte de ceva. Se scarpina absent intre picioare. Pana si "orchestra" ramasa isi pierde suflul. Au plecat o multime de spectatori. Cei din sala il privesc curiosi. Dar Ambra nu ii baga in seama, se uita in pantalonashi, preocupat sa afle daca nu cumva i s-a rupt de-adevarat la ultima figura.
Convins ca, in ciuda senzatiilor bizare, totusi nu, ii vine alta idee: "Disco!" si incepe...etc. etc. etc.
In final, termina intr-o poza demna si gratioasa, apoi face o
reverenta adanca, aratandu-le insa celor inca in sala degetele mijlocii.
Totusi...aplauze! Lungi, indelungi, chemari la rampa forumului, flori, curge berea-n halbe, etc.
Ce ii scapa lui este ca oamenilor RAMASI in sala li se vandusera bilete la CIRC...
Bufon Gunderson
P.S. A nu se face nici o paralela intre Adam Cooper, marele artist, si eroul nostru. Link-urile au fost puse partial in intentia de a disemina frumusete/arta/mestesug de inalt calibru si pure, in contrast cu subiectul, si partial pentru a reimprospata memoria cititorilor care poate nu isi mai aduc aminte scena din "Billy Elliot" sau nu au vazut baletul pomenit.