|
Lune froide e un film frantuzesc, dupa doua povestiri de Ch. Bukowski. Chiar daca nu sint un fan al scriitorului - e prea simplu pentru gusturile mele - i-am dat totusi o sansa.
Filmul e alb-negru in imagini si negru in umor. Prezinta doi terminati, alcoolici, pierde-noapte care isi umplu zilele cu tot soiul de experiente dubioase: isi deranjeaza familiile cu vizitele lor inoportune in stari de ebrietate; fura un manechin de pe strada cu care merg intr-un bar si incep sa danseze; se imbraca in hainele unui popa cind joaca poker, beau in biserica, etc. Gluma se ingroasa, si la propriu si la figurat, cind unul dintre terminati, muncitor la o pescarie, merge intr-un bordel. Tirfa are un frate caruia ii plac luptele cu taurii si care ramine acolo pe toata durata partidei. Apoi tirfa se ridica, isi pune un strap-on si incepe un role-playing cu clientul. Ole, ole.
PS: o mentiune speciala pentru imagine, destul de misto.
Daca escapadele bahice si goana dupa rut fac obiectul predilect al scrierilor lui Bukowski, am fost surprins sa ii descopar si alta latura, cea care trece din ireverentios in obscen: in ultimul act al filmului (dpdv cronologic primul) cei doi fura un cadavru dintr-o ambulanta si il aduc acasa. Aici au surpriza ca, ridicind cearceaful, sa descopere o tinara. Drept urmare, cei doi terminati o fac posta, iar filmul isi cistiga dreptul de a fi cenzurat in cinema-uri pentru scene de necrofilie.
Cu bunavointa, Lune froide poate juca in liga secunda a filmelor lui Kaurismaki, Jarmusch sau in care joaca Aaltra, ca de-aia am postat aici.
|