[Alex Leo Serban]

parerea mea e ca singurul regizor la care are rost de ne uitam e George Melies. Restu l-au reciclat iar realizarile tehnice precum sunetul, culoarea si metodele de montaj/editare sunt doar efecte speciale pe care holiudu le-a impus din ratziuni comerciale. sper ca nu trebuie sa ma mai explic.

prima fraza e genul de afirmatie apodictica ce mi se imputa mie - printre altii, chiar de catre (reciclatul) 'manelesux'; diferenta de afirmatiile mele apodictice este ca aceasta este inexacta (si nu doar pt ca, evident, melies este georges melies!): cinema-ul nu este doar o extensie a esteticii meliesiene, ci si a cinema-ului de tip lumiere: acestia sint - cum scriam in nr din 'secolul 20' dedicat filmului - 'cele doua mamele ale cinema-ului', care au dus la directii diferite: lumiere-ii la dziga vertov, cine-verite, neorealism, nouvelle vague, cassavetes & dogma, melies la griffith, eisenstein, hitchcock, bunuel, fellini, lucas, spielberg s.cl.
in al doilea rind - daca ramii numai la melies (cu toate meritele sale istorice indiscutabile), ratezi un dreyer ('patimile ioanei d'arc'), un lubitsch ('trouble in paradise'), un capra ('it's a wonderful life') s.a.m.d.
in fine - afirmatia cea mai enorma!! -, sunetul, culoarea & montajul nu sint 'efecte speciale', ci elemente constitutive ale cinema-ului, rafinari ulterioare atit ale directiei lumiere, cit si ale celei melies.
ma tem ca 'manelesux' ar trebui - intr-adevar - sa se explice, altminteri nu doar manelele 'suck', ci si pdv-ul sau :?