Parere TIFF
TIFF-ul m-a învãþat cã pentru a vedea 30 de filme în 9 zile, cu party-uri seara ºi tentative de trezire pânã în 10 (reuºite maxim 4) pentru prinderea micului dejun, trebuie multã cafeina, nervi de fãcut si desfãcut, atenþie ºi un zâmbet sãnãtos în fiecare zi. Evident, chestii pe care nu le-am avut (mai ales zâmbetul). Dar în urmãtorii ani recuperez, asta fiind prima prezenþã în Cluj. Altfel, nu filmele, ci party-urile ºi socializãrile cu cinefili, fagi si aºti în diferitele momente ale zilei (mai ales noaptea, când Clujul doarme), au fost esenþiale. Party-uri care pentru mine au însemnat discuþii ºi Cola, cu câteva excepþii, într-una dintre ele un distins membru al staff-ului cinemagia rãsturnându-mi bãutura proaspãt achiziþionatã, la plecare, dar party-ul era Re
ublik ºi anturajul prea bun pentru a fi siktirit. Overall, Clujul – frumos, TIFF-ul – surprinzãtor ca se poate realiza aºa ceva în România, filmele - remarcabile, deºi pe douã le-am dispreþuit profund, oamenii – binevoitori ºi cât se poate de sociabili. Deci o sã ma mai anturez pe la TIFF cât timp va exista un TIFF pe la care sã ma anturez. Un premiu i l-am dat lui Dagur Kari, un tip modest ºi mai emoþionat decât noi în conversaþii, ºi unul trimis spre Las Viandas (scurtmetraj), o chestie simpaticã, dar nu preferatul meu.
Asta nu regret ca nu s-a publicat. Mi s-a parut frumos sa le pun aici, totusi.