[Nae]

finaly back home again, and with my billiard-championship-ranking pushed up a bit. si acuma, cum am promis mai scriu despre cele doua filme pe care le-am vazut in ultima zi. apoi, dispar..

Lars von Trier: Manderlay
regizorul isi continua in filmul asta povestea din cel precedent, adica cea din Dogville. personajul principal ramane Grace, care se intoarce cu tatal ei dupa ce a parasit Dogville. pe drum insa se opresc la marginea unei plantatii, Manderlay. aici o femeie ii cere ajutorul, si o ia cu ea pe plantatie unde Grace descopera o colonie de sclavi. fiind absolut ravasita de ceea ce vede, sclavia fiind abotita cu 60 de ani in urma, ea se decide sa le dea libertatea acestor oameni.
Lars von Trier pune multe intrebari cu filmul asta, care este facut in acelasi fel ca Dogville. de la imaginea pana la scenografie totul este la fel, numai Nicole Kidman lipseste.
imi place sa spun ca filmul asta este ceva mai reusit decat ultimul, fiind mult mai intensiv. in 148 de minute, regizorul pune intrebari morale, filozofice si de bun simt, si trece printr-o mica istorie a omenirii. el reuseste sa aduca toate temele astea impreuna tinand povestea legata de locul asta, Manderlay, si face toate personajele sa fie un microcosmos a tuturor arhietipurilor de oameni dintr-o societate normala.
povestea este povestita de un narator, si filmul este impartit in 8 episoade, care arata dezvoltare personajului principal, insa si a societatii, care timp de un an traieste impreuna. in anul asta Lars von Trier incearca sa surprinda toate emotiile umane, de la fericire pana la tristetea mortii unui copil, de la frica schimbarii pana la curajul de a infrunta o noua primejdie, si de la dragoste la ura. toate sentimentele astea sunt tinute insa sub control, si se subordoneaza unei intrebari politice: democratie sau dictatura.
desi suna ciudata, intrebarea asta politica este ceea despre ce vorbeste filmul asta. termenii politici provin insa din filozofie, si de la intrebare dupa identiate, libertate si societate.
filmul decurge destul de linear pana la capitolul 8, cand, spre surprinderea publicului, povestea se schimba intr-un fel neasteptat. desi Lars von Trier este cunoscut pentru aceste schimburi drastice in povestii, aici in filmul asta nici nu poate imagina schimbarea care se intampla. toate tema filmului este redescoperita in acest capitol, si finalul este din multe puncte de vedere comic si aberant... totusi, prin acest final regizorul reuseste sa ascunda o intrebare dura de a fi spusa fdirect: pana unde merge libertatea uni om, si cand incepe sa-i fie daunatoare.
desi filmul se termina cu slide-show-ul de rigoare ca in Dogville, aici scenele sunt mult mai dure si mult mai critice. inafara ca vezi nenumarate poze ale Ku Klux Klan-ului (si tema filmului lucraza foarte mult cu intrebarea de tipologi umane si de rase), ele sunt asa facute incat sa para normale. inafar de pozele astea, mai sunt si poze in care se vad violentele statului asupra oamenilor (de la demonstarii).
un film pe care nu vreau sa-l povestesc, ci caruia vreau sa-i reclama. desi mi-a placut Dogville, asta este mult mai bun, si felul in care este ambalata tema generala este geniala. de la mine 10/10...
trebuie vazut.

Robert Rodriguez: Sin City
trebuie sa spun ca ma asteptam la mai mult de la filmul asta. sigur, imaginea este genaila, si felul in care este povestit face din acest film some great piece of entertainment, insa peste dimensiunea asta "comerciala" nu trece.
un film facut dupa niste benzi classice de comix. influenta 'special guest director'-ului Quentin Tarantino a fost simtita in mai toate scenele, si felul in care sunt povestite cele 3-4 episoade sunt reusite. totusi, in filmul asta mi-a lipsit acel ceva... ideia.
nu vreau sa povestesc filmul, pentru ca fiecare trebuie sa-si formeze propria parere dupa vizionarea povestii. eu insa nu gasesc in filmul asta mai nimic, inafara de imagine, care sa-l ridice peste Nocnoj Dozor, sau Spiderman.
cel mai reusit personaj al povestii insa ramane orasul, care prin felul lui, prin povestea lui, prin atmosfera lui, devine un personaj principal. Sin City... "Turn the right corner in Sin City, and you cand find anything..."
atat...
un film care dupa parerea mea nu va ajunge la inaltimea la care e Pulp Fiction, adica cult... va ramane high-classed entertainment. 6/10

ok... that'd be it... i've got nothing more to say.
va urez o forumeala frumoasa mai deprte, si eu acuma ma rretrag din nou. adieu, si multumesc pentru rabdarea pe care au avut-o cei care mi-au citit monologurile...sper c-au ajutat un pic, si sper sa s-a format o imagine despre acest festival de film, care mie imi inseamna foarte mult.
imi pare rau daca am plictisit multa lume...
salutare...