|
avand acuma ceva timp pentru ca festivitate de premiere nu s-a incheiat, vreu sa scriu ceva despre filmul pe care l-am vazut inainte de Manderlay, si care a fost un film frantuzesc
Serge Frydman: Mon Ange
un film despre dorinte si dest visele unui om, care atunci cand este pus sa aleaga intre ceea ce-i place, si ceea ce-si doreste, alege ceea ce-i place.
inafara de prestratia si figura actritei pentru care a fost scris rolul principal, si care ste cu adevarat splendida, filmul reuseste sa descrie intalnirea intre doi oameni complet diferiti, si pe care numai instrainarea si singuratatea ii uneste.
protagonista este o femeie la 30 de ani, care isi doreste o familie, si pe cinva cate sa fie acolo langa ea si s-o astepte noaptea tarziu cand ea ar venii acasa. el, personajul principale, este un pusti la 16 ani, care iese pentru prima data dintr-un fel de internat in care a fost bagat de mama lui. destinele lor se intalnesc pentru prima data atunci cand ea vine sa ia baiatul asta dupa ce-a fost sunata intr-o noapte si a fost rugata sa faca lucrul asta.
tema filmului este aratata in nenumarate randuri, mai ales atunci cand ea trebuie sa decida viitorul lui. desi ea isi doreste sa ajunga la barbatul care ar astepta-o, ea vrea sa aiba grije de pustiul asta, care din multe puncte de vedere este fascinant. inafara ca baiatul vede lumea cu niste ochi de copil, si cu o minte pura si naiva, el se indragosteste de femeia asta care incearca disperata sa devina gravida, incercand astfel sa-i faca prietenului ei o surpriza, si sa-si indeplineasca un vis.
stiu ca suna ciudat ceea ce scriu, si stiu ca nu multi din voi ma cititi, insa povestea este frumoasa si se bazeaza pe dialog, cel care face filmul asta sa fie ceva special. rolul principal fiind scris pentru Vanessa Paradis face personajul asta sa fie interpretat bine, dar ii da la fel de multa substanta.
desi ambele personaje se plimba intr-un mediu care este distortionat, si care pierde orice sens al realismului, lucrurile pe care le fac sunt complet justificate, si trezesc usor simpatia publicului. iluziile personajelor asupra vietii sunt aratate direct in multe s cene, iar dialogul le fotifica: il m'attend.
povestea ia o directie surprinzatoare la finalul filmului, iar finalul lui este foarte cald si frumos.
cu o imagine din viurile lor combinate reiese o lume ideala, in care amandoui s-ar simtii bine, si unde fericirea lor ar ramane neatinsa de nimeni... dar totusi, amandoi stau inca pe un ponton si se uita la orizont...
stiu ca suna kitschos si lacrimogen, insa felul in care este povestit tot filmul sta intr-un contrast puternic cu acest final de film idealistic si visator. totusi, intoarcerea povestii face totul absolut justificabil, si lasa o stare buna in spectator.
de la mine, 8,7/10
atat... deis mai am timp nu vreau sa scriu despre Manderlay... stiiti voi dece.
ma duc la Sin City, si maine, dupa un mic championship de billiard la care trebuie sa ma duc in praga ca altfel imi pird ranking-ul, o sa va scriu ultima relatare de aii, unde a fost si este este foarte frumos.
salutare.
|