|
Asa e. Ceea ce face ca exercitiul sä devinä si mai interesant: sä selectäm din toate aceste nenumärate pilde cele mai "cinematografice" exemple. Iatä, voi începe eu - cu unul care m-a marcat puternic.
Personajul e destul de cunoscut si foarte respectat. Pe bunä dreptate. Dar putini îi cunosc si cealaltä fatä...
Pentru început, un detaliu relevant: cu un prilej, mergeam la garä încärcat de bagaje, aveam filmare la Brasov. Respectivul (îl vom numi C.) m-a rugat sä-i duc douä cärti unui prieten comun de-acolo. O.K. Ne-am dat întâlnire în Unirii 1, la metrou (locuia aläturi). Asa cum se obisnuieste, a propus sä ne vedem la cordonul de lângä aparate.
L-am rugat sä coboare totusi pe peron, ca sä nu urc scärile cu toate bagajele. A urmat o tocmealä ca la piatä: cä de ce sä bage un leu la metrou (era în Decembrie, '89), dacä nu circulä? Abia dupä ce i-am amintit cä EL era cel care-mi cerea acel serviciu, a acceptat, bombänind.
Ne-am väzut pe peron, mi-a dat cärtile, si am vrut sä mai stäm de vorbä pânä venea metroul spre garä. Care credeti cä a fost replica lui:
"Nu pot, cä am rugat-o pe aia sä mä lase gratis, cä doar cobor si mä-ntâlnesc cu cineva, si vin într-un minut!"
Si sä mai vorbesti de meschinärie...?
* * *
Dupä vreo sase luni, m-a rugat sä-l pregätesc pentru admitere. Când sä vinä vorba de pret...
"Päi îi ceri bani unui prieten...?"
(Urma sä facä parte din grupa mea de elevi, care toti pläteau pretul normal; era 150 de lei sedinta de minimum douä ore, de obicei prelungite pänä la vreo patru...)
Tocmealä, smiorcäialä... In fine, m-am îndurat si am acceptat sä-l primesc pe gratis, spunându-i cä se va achita cu altä ocazie, indiferent când, si nu neapärat financiar... Voi avea si eu nevoie de ajutorul lui cândva, c-asa e viata, i se va ivi si lui sansa sä mä ajute...
A intrat la facultate din prima.
* * *
Au mai urmat si alte situatii similare, si într-un târziu, pornind de la aceeasti caracteristicä "generozitate" a lui, m-a acuzat cä-l nedreptätisem cu ceva. (Nu intru în detalii; încercase iar o manevrä, altii nu s-au läsat trasi în piept, iar el a dat vina pe mine.)
Si a refuzat sä mä mai cunoascä.
In repetate rânduri am încercat sä-l împac (totusi, tineam la el). Degeaba.
Ultima tentativä am fäcut-o anul trecut, printr-un email. A räspuns atât de arogant, încât n-am mai räbdat si i-am scris din nou, amintindu-i toate cele, inclusiv povestea cu intratul la facultate.
Si iatä räspunsul:
"Scuzä-mä, dar de-atunci am uitat complet cä tu m-ai pregätit. Dacä consideri cä-ti datorez ceva, spune-mi cât."
Cum ziceai, Nume? "Scârbä" de om?
In mä-sa cu el!
|