[Nae]

Am gasit si eu ceva timp ca sa va scriu acuma intre filme... am incercat s-o fac mai de dimineata, si am reust sa scriu ceva. Totusi, de abea acuma reusesc sa termin, si trebuie sa plec din nou ca sa ajung la urmatorul film....

Ryoo Seung-Wan: Ju-Meok-I-Woon-Da (Crying Fist)
filmul asta poveste doua destinele parelele care se intalnesc la final, si sunt unite de o dorinta si de un sport: Box.
povetsea se bazeaza pe cele doua personaje care nu au nimic in comun, si care incearca sa supravietuiasca. unu din personajele principale este un fost boxer profesionist, care a casigat cu zece ani in urma o medalie de argint la o olimpiada. acuma insa el a ajuns sarac cu datorii, cu o sotie si un copil, si trebuie sa se lase batut pe strada ca sa-si castige painea. desi fenomenul asta este cunoscut in japonia si practicat cu un succes destul de mare, filmul se concentreaza in primul rand pe viata ersonala a acestiu personaj, care trebuie sa-si lase mandria in spate ca sa traiasca. in japonia mandria este cel mai pretios lucru, si pentru un fost boxer profesionist, umilinta de pe strazi etse ceea ce-l distruge. cu dialoguri intre el si sotia lui de genu': "pride doesn't put food on you table" lupta interioara a profesionistuli este descrisa frumos.
personajul al doilea este un pusti, care isi castiva banii pe strada. el face asta prin forta care reuseste s-o mobilizeze atunci cand se supara, si cand incepe s lupte furios. ajungand insa in puscarie pentru o crima tampita, el descopera boxul si vede ca forta lui care vine din furie nu-l ajuta in ring.
vietiile celor doi se complica atunci cand intervin problemele personale. profesionistul este parasit de familia lui, si traieste pe strazi, la marginea societatii cu multe datorii, iar pustiului ii moare tatal si apoi bunica lui ese internata in spital in stare grava.
cand apare un concurs de box de amatori, amaindoi se inscriu avand ca motivatie situatia personala. dupa multe lupte ajung in finala, si dupa o lupta crunta pustiul castiga la puncte, lasandu-l pe profesionist din nou numai pe locul doi.
facut hollywoodian, filmul asta nu are momente impresionante. din cand in cand mai iese cate o repilca care are o semnificatie culturala si ajunge sa aiba un mesaj care trece de masura comunicativa.
desi este montat bine, si are o imaginea placuta, filmul asta nu ajunge sa arate nimic nou. un fel de continuare a lu' Rocky intr-un mediua asiaic. pentru acest rezultat cinematografic ii acord 5/10..

Eros
un film facut din trei scurt metraje care lucreaza cu aceiasi tema. tema filmului este descrisa in titlu, care ramane pana la sfarsit omniprezent.
desi cei trei regizori sunt complet diferiti in felul lor, ei reusesc sa povesteasca trei povesti care nu se contrazic, si care desi sunt in trei locuri diferite, in trei culturi diferite, si cu trei moduri de vedere a aceleiasi teme.
Michelangelo Antonioni: The Dangerous Thread of Things
scurt metrajul asta se petrce in zilele noastre, sic are ca tema rinipala ispita si puterea seductiei.
un cuplu bogat din italia incearca sa-si pastreze relatia care este distrusa de neincredere si gelozie. cei doi descopera dupa multi ani ignoranta in care au trait, si modul in care au eglijat lumea care ii inconjoara.
filmul se leaga de temele anitce, cele cu nympfele seducatoare care aduca moartea celor care se apropie de ele. tema antica ramane omniprezenta in filmul lu Antonioni prin dialoguri si imagine (Marca Pontecorvo), care tot timpul au trimitere la imperiul roman vechi. inafara dee asta, si setting-ul italian este plin de aluzii de genul asta, ceea ce defineste povestea.
teza pe care o propune Antonioni este ca dragostea exista, fara dubii, insa ca puterea seductiei si nevoia de o dragoste fizica puternica este mai intensiva.
fiind un film plin de nuduri si scene de soft-porn filmul pierde din ideia ei principala. facut in felul lui Zabrisky Point, filmul pierde din frumusetea cu care stia Antinioni sa-si povesteasca Filmele neo-realiste si de nouvea vague din Italia. filmul cel mai slab din cele trei.
Steven Soderbergh: Equilibrium
filmul cel mai frumos cromatic si vizual incitant din cele trei.
Soderbergh povestestein felul lui ceva mai modern, lasand tipicul fel de a povestii linear in urma.
povestea asta incepe cu o scena de vis filmata splendid, plin de putere si passiune. dupa ce vedem ca este vorba de comportamentul post-sexual, povestea se opreste abrupt si filmul devine alb-negru. auzim o voce care povestese despre afaceri si ne aflam intr-un mediu post-World-War II intr-un cabinet psihologic. o persoana povesteste despre felul in care a ajuns, cum nu mai are idei, si merge stressat prin camera, fiind supraveghiat de un psiholog. ajungand sa-i povesteasca despre un vis, psihologul il roaga sa se intinda pe canapea. doctorul fiind acuma inafaracampului vizual al pacientului incepe sa se uite cu un binoclu pe geam.
de aici filmul incepe sa aiba un umor dulce si innocent. comportamentul doctorului trece in primul plan, si pacientul povestese visul lui, care este o descriere a primei secvente din film, cea color. cu cat se accentueaza ceea ce povesteste pacietul, cu atat devine dctorul mai activa, ajungand chiar sa-si ia un binoclu mai mare, si chiar sa faca avioane de hartie pe care le arunca pe geam in directia in care s-a uitat mai devreme.
dupa trminrea povstirii, pacientul incearca sa se trezeasca de pe canapea, insa este oprit de doctor, care inca mai era ocupat cu avionasele de hartie. discutia acuma se concetreaza asupra unei alte teme, cea a muncii pacientului, care era frustranta pentru ca acesta nu mai avea nici un fel de idei bune. printr-o scena de dialog foarte frumoasa, docorul uneste visul cu munca pacientului, si impreuna reusesc sa inventeze snooze-ul de la ceasurile desteptatoare.
povesta acuma sare din nou, si ajunge in tr-o camera care este foarte similara cu cea din vis, singurea diferenta fiind culoarea predominanta. el este insa trezit de un ceas desteptator cu snooz-ul pe care il apasase deja de nenumarate ori, iar femeia din vis este sotia lui. facand acuma ceea ce-l intrebase doctorul sa faca atunci cand incerca sa il examine, el deschide poseta femeii, si isi vede reflectia...
in momentul ala filmul sare din nou intr-un biruu, si il vedem din nou pe doctor si pe protagonist., amandoi lucrand la un proiect.
cu propozitia doctorului "we can't simply rest on thre invention of the snooze" filmul se termina.
partea geniala a filmului asta, si dece am povesti-o asa de detaliat este ca lasa multe feluri de interpretari. dragostea ca tema totusi ramane, insa este schimbata in devotiunea unui om catre munca lui, sau chiar dragostea pe plan psihologic fata de o ideie, care acuma apare intr-un fel distortionat in mintea unui barbat.
scutr-metrajul asta face parte dintre cele mai bune vazute de mine pana acuma, cu ideie, cu haz, cu actori credibili si buni, si cu o posibiliate de interpretare foarte mare... genial.
Kar Wai Wong: The Hand
Filmul asta este un fel de continuare a primului mare success al regizorului, In The Mood For Love. Imaginea esye din nou facuta de Christopher Doyle, asa incat filmul ramane in felul ala melancolico-depresiv, cu caldura, dar si cu duritate.
Povestea este a unui croitor, care la inceputul carierei primeste prima lui comanda de la o femeie bogata si respectata. Cand ajunge insa la ea epntru prima oara, ea este ocupata cu un barbat, ajungand la ea excitat, ea il safisface cu mana, de unde provine si titlul, cu intenia de-al face sa devina croitorul ei.
Ideia ei devine realitate. De la acea prima atingere a doamnei, croitorul devine o persoana obsedata de munca lui, si de dragostea lui fata de acea femeie, care este si prima lui femeie.
Filmul asta este cel mai putin obscen din toate cele tre scurt-metraje facut pe aceiasi tema. Totusi, povestea din acest film este si cea mai dura si mai dureroasa. Fiind in felul tipic pentru Kar Wai Wong, povestea lucreaza numai cu doua personaje, pe care le urmareste numai atunci cand este nevoie. Astfel, relatia dintre personaje devine intima si felul in care se comporta devine chiar previzibil.
Regizorul reuseste sa combine mai multe elemente in filmul asa, dar se concentreaza pe tema puritatii draogstei. Obsesia cu care croitorul ajunge sa iubeasca doamana aceia, care de fapt este o femeie pentru o noapte, este aratata sincer, iar scena cea mai vulgara este cea cand croitorul ii ia o fusta pe care femiea o purtase, si atinge stofa dinauntru. In felul asta, Kar Wai Wong mentine tema princiala pana la sfarsit, si desi in film sunt 4 sarituri in timp, dragostea obsesiva a rotagonistului nu se schimba.
Un film care deja prin titlu este sincer, si care nu arata decat atat cat trebuie sa stii ca sa intelegi ce insemna dragostea pentru o persoana, si daca n-o poti avea. Perfect.

off i go then my little birdies. maine o sa va povestesc cele 6 filmele vazute azi, si am sa mai vad inca patru in ultima zi a festivaului, despre care o sa scriu pe 10.7.
salutari cade.