Originally Posted by Pitbull:
Moment de luciditate
Familia Gafita locuia în blocul de pe coltul sträzilor C. A. Rosetti si Dionisie Lupu, lângä scuarul cu bustul lui C. Dobrogeanu-Gherea. În apropiere se afla alimentara de unde-si fäceau cumpäräturile. Într-o zi, Gabriel s-a dus sä cumpere cartofi si a întrebat-o pe aprozäreasä de ce sunt cartofii atât de zbârciti.
Aprozäreasa a räspuns cu urmätorul... monolog hamletian:
- Ete na,  cum sä fie zbârciti, domle, unde vezi matale cä cartofii ästia e zbârciti, nu e nici un zbârciti... (Soc scurt, :shock: moment de gândire; :huh: comentariu reflexiv): - :? Nu SÎNT zbârciti... (Revoltä): - Ete na, :o nu "sînt" zbârciti, da' ce, cä eu n-am fäcut scoalä, de un-sä stiu eu cum e bine, ce mai, domle, nu e zbârciti si gata!
|
vine un moment in viata (sau mai multe momente) cand intelectualul traieste mai mult sau mai putin pregnant complexul "cosorului lui moceanu" in care lumii sale interioare pare ca i se neaga sensul sau chiar esenta.
cosorul are o parte ...fe....ROASA!
si o parte...lem....NOASA!