Originally Posted by BeNnY:
sorry... nu am reusit sa ajung la filmul asta. adica am ajuns, dar nu mai erau locuri libere, asa ca nu am putut intra. si eu mi-as fii dorit sa-l vad, dar n-a mers...
asa ca acuma am ceva timp sa scriu despre cele doua filme pe care le-am vazut in dimineata asta, si care n-au fost cine-stie-ce.
David Lanzmann: Doo Wop
in ghid scria ca filmul asta este un fel de
A Bout de Souffle modern, si ca personajul principal este cel putin la fel de bun ca Belmondo. asa ca m-am gandit sa-l vad, fiind un fan al classicului film de Godard.
mda, un film care povesteste destinul unui baiat care traieste in Paris, si care incearca sa supravietuiasca intr-un fel. in multe puncte poti face o parelela cu filmul lui Godard, insa filmul asta nu are charmul pe il avea vechiul film. desi si personajul principal locuieste intr-un hotel si conduce o masina veche, si desi si el fumeaza mult si ii place sa faca misto de oameni, personajul lui David Lanzmann nu are spiritul acela rebel pe care il avea personajul interpretat de Belmondo.
povetsea este simpla. tipul asta nu prea are bani, si se incearca in a produce formatii de muzica. din pacate mai are si niste datorii mari la un sef de mafie, si n-are cum sa le plateasca. combinatia asta care ar fi buna de un film politist, mai este amestecata si cu o poveste de dragoste mai ciudata, iar finalul lasa multe intrebari deschise.
partea din film care este frumoasa, este atmosfera in care se petrece. Parisul lui Godard chiar reuseste sa fie transpus in zilele noastre, si asta da un farmec filmului, care de altfel este prea lent. prin linistea asta pe care o are povestirea, filmul pierde din suspansul povestii, care ar fi putu fi buna.
diferenat intre Godard si David Lanzmann se vede in felul in care este descrisa relatia de amor, si lupta protagonistului pentru supravietuire. in timp ce Godard pune accentul pe incredere si iubire pura, Lanzmann incearca sa construiasa un fel de dragoste imposibila. desi finalurile sunt similare, cu infrangerea protagonistului, ele se deosebesc intr-un punct: Godard isi lasa personajul sa moara zicand replica:
tu est vraiment une degeulasse, si Lanzman il lasa parasit in camera lui de hotel unde plange pentru ca fata pe care el o iubeste l-a parasit.
filmele se despart insa in punctul viziunii asupra vietii cel mai mult. Godard n-a incercat sa provoace simpatie pentru personajul lui, si l-a lasat sa moara ca un caine, impuscat din spate. Lanzmann incearca sa-si faca un personaj care sa trezeasca simpatia publiului, cu care sa te identifici, si cu care sa plangi la final, descoperind viata irosita pe care a trait-o.
muzica din film care este buna, reuseste sa faca un portret bun unui om tanar. jocul actoriilor nu este nimic special, la fel cum nici imaginea nu reuseste sa te impresioneze.
la sfarsitul filmului am pus intrebarea daca el (regizorul) crede ca filmul lui este un fel de transpunere in timpul nostru a filmului lui Godard, la care el a raspuns simplu: "n-am vrut nici o data sa transpun
A Bout de Souffle in timpul nostru... asta a fost facuta de reporteri."
ma bucur c-a spus asta... un film mediocru 7/10
Malgosia Szumowska: Ono (Stranger)
inca un film produs de Bavaria Pictures intr-o tara cu mult potenial: Polonia.
filmul este despre viata unei fete care se schimba in momentul in care ramane insarcinata. desi incearca sa faca un avort, banii ii sunt furati inainte sa ajunga la dotor, si astfel se decide sa-si pastreze copilul. cu timpul, si auzind de la un doctor ca copii pot sa auda deja din burta mamei, ea incepe sa-si iubeasca copil neinascut, si sa vorbeasca cu el. in felul asta filmul devine un fel de calatorie in felul de perceptie a unei fete la 22 de ani, care desi a trecut prin multe in viata, recunoaste ca nu stie nimic despre viata.
regizoarea, facand in mare parte numai filme documentare, pastreaza stilul de filmat a unui documentar, si descrie personajele in acelasi fel. in felul asta mediul in care se afla fata asta este descris cu grije, si o imagine completa a societatii poloneze este data. desi filmul se concentreaza pe protagonista, si pe transformarea ei de la o fata la o femeie care trebuie sa dea viata, povestea ajunge si in cele mai adanci si ascunse medii ale societatii. in aceste parti intunecate si uitate ale societatii, protagonista reuseste sa gaseasca dragoste, si sa invete ceea ce inseamna sa iubesti.
in multe scene filmul se rupe de felul documentaristic de povestire, si devine simbolic, jucandu-se bine cu culori si compozitie. la fel se intampla si cu dialogurile (sau monologurile) care de o data trec de nivelul strict comunicativ, ajung sa faca niste metafore reusite. cea mai buna dintre aceste scene este cea in care protagonista decide sa vorbeasca cu copilul care creste in ea, si sa-l invete cat de multe poate. astfel, primul lucru pe care il descrie, este felul in care se formeaza perlele in scoici, exact atunci cand acestea se apara.
filmul tine o doza de caldura si de sinceritate de la inceput pana la sfarsit, si reuseste s-o uneasca foarte bine cu personajul principal in ultima scena, cea cand ea naste. acolo, inafara de jocul actoricesc extraordinar (Malgosia Bela) caldura si sinceritatea filmului se uneste cu un monolog incredibil de bun al protagonistei, si face scena sa fie la distanta cea mai reusita din film.
desi vorbesc asa de frumos de aceasta productie, filmul este lung si greu si dur, si in multe puncte cu burti foarte plictisitoare. desi idea este buna, si felul in care copilul devine alter-ego-ul protagonistei este bine facut, regizoarea sare din cand in cand peste masura... exista doua scene pe care nu le inteleg, si care intr-un fel sunt copite din
Dancer in the Dark a lu'
Lars von Trier. scenele sunt de dans si cantec, in acelasi fel cum au fost facute si cele din filmul dogma 95.
un film care din multe puncte de vedere este bun, cu o ideie frumoasa si povestit cu multa dragoste, insa unde experienta mica a regizoarei in filme de fictiune se simte... 6,8/10
asa... acuma ma mai duc sa mai mananc ceva, si apoi ma retrag la inca doua filme... maine va fi din nou o zi, si poimane e incheierea festivalului... salutari, numai cu bine tuturor.