[Pitbull]

Asadarmente, "War of the Worlds"

Premiza: MAGNIFICÄ. H.G. Wells + Spielberg
Rezultatul: RATAT.

Scenariul: PRUOOST!
Haotic, dezlânat, dezechilibrat, destructurat, ignorä într-o veselie cele mai elementare reguli ale constructiei dramaturgice. Respectä pe alocuri regulile de rutinä ale genului.
Principala calitate: Toatä povestea e urmäritä din perspectiva unei singure familii de oameni simpli, asa cä scäpäm de interminabilele clisee enumerate de voi mai sus (presedinti, Case Albe, M.St.M.-uri, etc.) Trucul cu scoaterea din uz a majoritätii instalatiilor ne scuteste si de jurnalele de actualitäti. Apar doar putin, la început, cât sä nu fie ignorate. Oficialitätile sunt reprezentate numai prin câtiva politisti si armata care apare pe alocuri - adicä, atât cât vede omul de rând. Asta-i bine.
Ce e räu - da' RÄU DI TÄT! Respectiva familie e de o platitudine înfiorätoare. Nu sunt "oameni simpli" (vezi "American Beauty", "Terms of Endearment", "Ordinary People", etc., etc.), interesanti în simplitatea lor, sunt simple fantose plicticoase. Pânä si vecinii mei de la bloc sunt mai cärnosi si zemosi.

Dakota Fanning: un freak/fluke, sau viceversa. O pustoaicä urâtä, bätrânicioasä, antipaticä si partial expresivä. Interpreteazä corect si nimic mai mult. Una din douä: sau e un produs comercial umflat cu pompa, sau rolurile alea geniale le-a fäcut în alte filme. Cine are idee, sä-mi recomande.

Frasu: o chestie care miscä pe ecran.

Tasu: Tom Cruise. Gata.

Mäsa: o gravidä la-nceput si la sfârsit.

Ogilvy: singurul personaj care mai miscä pe ici pe colo. Contradictoriu. Iesit din comun. Rezolvä o situatie (hodoronc-tronc). Pe urmä, o complicä. Apoi, se pierde-n decor.

Logica: ridicolä, penibilä, rizibilä, gäuritä ca un svaiter în care-au dat iama soarecii. JUST ceea ce spuneti, cä faza cu microorganismele nu stä-n picioare nici de fricä. Si era ASA de simplu s-o cârpeascä: o mutätiutä geneticä, un tulpinache nou de virus, iesit dintr-o încrucisare, un altoi, o dudä, ceva... Da, stiu, sunt banale, cliseatice - päi bine, Stefänele, atunci INVENTEAZÄ ceva, cä esti SPIELBERG, în puii mei, nu esti Mircea Muresan!
Alte gugumänii:
- dräcoveniile care-au stat în tärnä mii si milioane de ani. Fugi cu ursu'!
- plonjoanele de la-nceput cu capsulele träsnitoare. Las-o jos cä mäcäne!
Faza cu cele unele aparate care totusi merg (camere digitale, etc.): treacä-meargä (sä ZICEM cä erau cazuri izolate, norocoase, c-au venit fuga-fuguta mai de departe, din afara razei de actiune a pulsului magnetic - cum si smecheria cu solenoiul l-a ajutat pe Cruise sä se facä de-o machinä). Dar... trebuia sä MENTIONEZE asta, mäcar în treacät, mäcar într-UN LOC! Asa, rämâne o neglijentä (realä sau aparentä). Iar miza e MICÄ: aparatele alea nu rezolvä nimic, doar cä ne-aratä câte-un tip fotochipuind tripodu', sau câte-un crâmpei de mäcel în vizorul unei camere digitale. Si ce dacä?

John Williams: pe generic.

Vocea lui Morgan Freeman: comentatorus ex machina.

Super-zoomurile de la macro-n micro si-ndäräpt: fumate.

Tripozii:
Bile albe: repulsivi, angoasanti, spectaculosi.
Bile negre: nemotivati. DE CE "masini päsitoare"? Doar ca sä-i fie fidel lui Wells? Si DE CE reproduc înfätisara extraterestrilor? Doar ca s-arate c-a väzut "Independence Day" si i-a pläcut? Ce, tancurile noastre, si avioanele, si navele spatiale, au cap si umeri-craci? Sau, poate, din Calul Troian au coborât houyhnhnmi?

Extraterestrii: nimic nou sub soare. INVENTEAZÄ, Fänele!!!
Vizita extraterestrilor în pivnitä si privitul la poze. Mä lasi!
Mânuzda molesitä care se prävale din trapä: citat (mai bine fäcut, ce-i drept) din filmul vechi (1953, George Pal), unde secventa era dramaticardä de te umfla râsu'.

Secventa din pivnitä: lungääääää (boala lui Fane: se-namoreazä de câte-o situatie zdronc în mijlocul filmului, si n-o mai lasä din mânä).

Grenadele-n burta tripodului: butelia de oxigen în muianu' lu' Bruce din "Jaws", si alte jdemii la fel.

Suptu' la sângele la oameni: "Doom", "Quake", "Half Life", si alte shootere 3D.

Finalul: anticlimactic (aka bäsit).

Bile albe:
"Furtuna" de la început: Misto filmatä, stresantä.
Iesirea primului tripod: Suspense, spectaculos.
Distrugerile din prima jumätate: Apocaliptice, meseriase, stilate.
Trenul în fläcäri: da, cum ati spus si voi.
Mortii pe râu: bilä gri. Cute - da' nu se comparä cu carnagiul de dupä sopron, din "Du-te si vezi", de Elem Klimov.
Gloata peste masinä: da, cum s-a spus si mai sus.
Gloata peste masinä, epilogul: împuscarea äluia, väzutä prin fereasträ. Bun!
Atacul feribotului: bun.
Ofensiva de pe deal: mdaaa... Se putea MULT mai bine.
Tentaculul din pivnitä: bunut. (Desi faza cu oglinda e moartä la juma' de drum.)

Câteva concluzii de ordin general:

Îl felicit pe Fänicä pentru cä, în prima orä, a reusit sä mä terorizeze. Oricât de täbäcitä mi-e pielea de filmangiu, si oricâte tembelisme încoltesc peste tot prin film, atacurile initiale mi-au creat o stare de angoasä veritabilä. Mä simteam chiar nasol, aveam presentimentul cä acasä mä asteaptä o nenorocire, ceva... Dacä la bätrânetile lui zglobii, si dupä tâmpeniile din ultimii ani, chestia asta i-a iesit asa de bine, tot e ceva!
(Dar pe urmä, cum just ati observat, filmul se fâsâie.)

Îl urechez pe Fänelu' pentru cea mai mare gresealä a filmului: greseala de ATITUDINE.
Teoretic, avea la dispozitie douä variante:
1) Sä transpunä TOTALMENTE povestea în zilele noastre, rezolvând toate vechiturile mostenite de la Wells (tripozii, microbii, etc.). Ar fi fost onest, dar riscant, pentru cä probabil l-ar fi pierdut complet pe Wells, si nu i-ar fi iesit decât ÎNCÄ UN "Independence Day".
2) Sä respecte TOTALMENTE povestea lui Wells, nu numai läsând-o în epocä, ci pästrându-i si naivitätile si desuetudinile de-atunci. Ar fi fost o conventie acceptabilä, un frumos omagiu adus unui mare clasic al anticipatiei (da, pe vremea pionerilor de tip Wells, Jules Verne, Mary W. Shelley, si chiar Voltaire, cu "Micromegas", S.F.-ul era aproape prin definitie "anticipatie"). Filmat cu mijloacele tehnice ale zilelor noastre, dar reproducându-i parfumul de epocä, si aplicând cu discretie un stil cinematografic retro, "War of the Worlds" ar fi putut iesi chiar un film BUN.
En passant, treaba asta a fäcut-o splendid Verhoeven, în "Starship Troopers", unde regäsim viziunea futuristä proprie S.F.-ului din anii '50, cu acel inefabil unic al lui Heinlein, iar aluziile contemporane la Internet, manipulare si cenzurä sunt subtile si inteligente.
Din päcate, Fane a fäcut un fel de strutocämilä: a pästrat de la Wells jumätäti de mäsurä (care în contextul actual nu mai stau în picioare), si a adus totul în zilele noastre FÄRÄ NICI UN CHICHIREZ. Celularele, televiziunea, digicamurile si avionul präbusit nu îmbogätesc cu nimic povestea, pun doar niste accente disparate si atâta tot. Scoate-le din film, bagä scenografie si costume de epocä, si esti la jumatea drumului spre varianta 2) de mai sus. Da' uite cä nu-i dete prin minte - sau îi dete si nu rämase, c-asa e el, destept.
Asta e, Fane tatä. Ai festelit-o!