[Nae]

so here i go again, facandu-l pe herbert sa rada, si incep sa povestesc despre filmul de aseara, care desi a fost la 12 si a tinut o ora jumate, nu m-a lasat sa adorm linistit in sala de cinema.

Gus Van Sant: Last Days
un film inspirat din viata lu' Kurt Cobain, care povesteste ultimele momentele urate din viata unui rockstar, si moartea acestiua.
cei care au vazut Elephant pot astepta ceva similar, desi tema este complet diferita. felul in care este povestit insa, este acelasi, cu o poveste simpla, vazuta de mai multe personaje de o data, tinuta obiectiv, filmata cu mult steady-cam, si fara muzica kitschoasa. imaginea data de regizor este una foarte personala, aratand clipele de deliriu a acestiu om, care fuge prin paduri, care mananca toate tampenile, si care este de fapt singur, desi are un succes extraordinar.
si de aici incpe tema filmului, care este instrainarea si singuratatea unui om pe valurile succesului. desi are prietenii cu care sta, cei cu care de fapt ar trebuii sa lucreze la un nou album, el incearca sa se izoleze de ei, si se ascunde de orice contact uman. acesi prieteni la randul lor incearca sa-l prosteasca in orice fel, si sa profite de faima protagonistului.
desi filmul are si scene simbolice, si scene care sunt geniale artistic, are si scenele banale din viata oamenilor. de la descrierea intalnirii intre protagonist si un vanzator de la Yellow Pages, si pana la facutul de muzica de unu' singur, filmul reuseste sa acopere toata paleta de sentimente din viata de zi cu zi.
cele mai bune scene din film raman cele in care protagonistul face muzica. stand de unu' singur in studioul din casa lui, el incepe sa cante cu tab, sau simplu ceva pe un instrument. muzica de pe instrumentul ala ramane intr-un fel de loop-effect si canta mai departe, in timp de el schimba instrumentul si il aduga muzicii precedente. astfel, intr-o scena de 5 minute, el reuseste sa faca un catec intreg, in capul lui, care estesplendid muzical, sic are exprima tot ce trebuia sa exprime un soundtrack.
jocul actorilor este la randul lui foarte bun, reusind sa convinga in mult puncte. totusi, actorii din rolurile secundare au momente in care nu ajung la nivelul la care este protagonistul, ceea ce dauneaza continuitatii.
desi filmul curge bine si povestea este structurata cu grije, filmul exagereaza ijn felul in care sunt folosite still-urile. intentia regizorului ramane insa clara pana la final, si chiar reuseste sa faca un portret complet unui om deosebil: in loving Memory of Kurt Cobain...
totusi, nu ma numar printre fani Kurt Cobain sau Gus Van Sant. filmul este bun, no doubt, insa felul in care povesteste nu-mi place, cum si tema nu ma interesa prea mult... un film de 8,5/10

asa, so this was yesterday midnight. azi am vreo 5 filme: Doo Wop: David Lanzmann / Ono: Malgosia Szumowska / Citizen Ruth: Alexander Payne / Ju-Meok-I-Woon-Da: Ryoo Seung-wan / Eros: Michelangelo Antonioni; Wong Kar-Wai; Steven Soderbergh...
looking forward to the last one...
so, then, farewell.