[Nae]

a inceput si ziua a sasea, si eu inca mai am sa va povestesc de filmle pe care le-am mai vazut ieri. azi soarele este din nou pe cer, lumea este din nou imbracata mai lejer, si situatia este din nou sub un control comercial absolut.

Alexander Payne: About Schmidt
un film cu un buget imens de 32 mil. de dollari, care insa critica la greu societatea americana prezenta. cum a spus regizorul la sfarsitul filmului, filmul se bazeaza pe o tema umana, cea despre felul in care poate simtii un om, dar in acelasi timp critica mediocritatea unei societati care se crede deschisa, si a unui sistem spune ca este perfect.
filmul, cum zice titlul, este despre Schmidt, Warren Schmidt, si este construit classic, in 3 acte. exista 2 plot-point-uri care indica pauzele, si care schimba cursul povestii. primul este moartea sotiei protagonistului, si felul in care reactioneaza Warren Schmidt (jucat extraordinar de Jack Nicholson)... descrierea sentimentelor lui este facuta prin intermediu unui copil pe care el il ajuta financiar cu suma de 22 de cent pe zi, si caruia ii scrie, un fel de self-therapie.
scrisul de scrisori copilului astuia dintr-o tara indepartata devine si o excursie in interiorul omului asta, care in fiecare scrisoare isi varsa sufletul, isi spune problemele, si injura ingrozitor atunci cand ceva il enerveaza. desi totul este facut cu mult umor, montajul este excelent, si felul lui Nicholson de-a inton lucrurile este genial, se vede clar intentia regizorului de a critica un sistem mediocru, si de a arata singuratatea si tristetea unui om la o varsta inalta, care a reusit sa ajunga ceva in viata.
totusi, plot-point-ul doi vine si el, care este felul in care omul asta decide sa nu se mai lupte cu sistemul care il enerveaza si il face sa se simta prost, ci sa se conformizeze, si sa devina averadge. scena care arata lucrul asta, inafara de ultima scrisoare pe care o scrie micului Ndugu, etse scena speach-ului lui la nunta fiici lui impotriva caruia a fost pana la sfarsit. atitudinea protagonistului poate fi inteleasa foarte bine, fiind facuta cu mult umor in nenumarate scene, insa adevarul care este ascuns in spatele rasului, este unu trist si dureros.
scenele de final sunt cele mai critice. prima este secventa in care Schmidt ii scrie lu' Ndugu, si povesteste despre cat de incredibil de frumoasa este america, si istoria acestei tari. a doua scena este cea care devine si cea mai sentimentala, sio unde multi in sala au plans. protagonistul primeste prima lui scrisoare de la Ndugu, in care baietelul ii ureaza o viata cat de fericita se poate. cele scrise stau in contrast urias cu ceea ce descrie Nicholson de fapt in scrisoril lui, si felul de a arata asta este numai cu un plan detaliu pe fata lui Nicholson. ca la sfarsit mai este aratat si un desen a micului Ndugu pentru Schmidt face toata povestea cu atat mai trista, si mai critica inca un pic ceea ce este idolizat la sfarsitul filmului: America.
un film care a fost extraordinar, plin de scene frumoase, si plin de o critica subtila. 9,8/10

Zhu Wen: Yun de Nan Fang (south of the Clouds)
un film chinez care descrie viata unui om care a iesit la pensie in tara aia, si care acuma incearca sa-si implineasca un vis. felul in care este povestit devine destul de plictisitor, si nu poti spune ca este chiar viewer-friendly, insa numai in felul asta poti arat povestea asta.
inceputul descrie numai o viata de zi cu zi, cu micile ticuri sle societatii chineze. mentalitatea este caracterizata bine in multe scene, insa mai ales in cele in care se vorbeste despre importanta trupului si a sufletului, relatia intre ele, si felul in care sa le ingrijesti. desi scenele par aberante de multe ori, si te fac sa razi, ele sunt adevarate si pline de putere.
conflictul filmului este cel intre generatii, protagonistul avand o fiica care incerarca sa puna pe picioare o afacere proprie. desi el vrea sa o ajute, nu prea poate, si la un moment dat fuge intr-o alta arte a tarii uriase. acolo el incearca sa isi indeplinesca un vis pe care l-a avut de la varsta de 20 de ani, si acuma, dupa40 de ani in sfarsit reuseste.
acolo este intampinat de un prieten al fiici sale, si cu el ajunge la Plant 51. de aici filmul incepe sa arate de fapt sistemul chinez, cu toate probelemele si cu toate greselile lui. Plant 51 este o fabrica intr-un ras de muncitori, unde el ar fi putut ajunge daca nu s-ar fi casatorit. din punctul asta al filmului, povetsea arata de fapt obsessia pe care o facute protagonistul cu orasul asta, si ajungand aici, el se linisteste si gaseste o pace interna. scena care explica lucrul asta este una de vis, unde el se vede in partea aa a tarii, si povesteste unei fete destinul lui.
cand se trezeste se intalneste cu o curva, care si ea are are nevoie sa-si poveseasca destinul, si cand o face, el vrea sa fie bun, si ii da niste bani de care ar fi avut nevoie. in momentul in care fata vrea sa-i multumeasca in singurul fel in care stie, ei sunt prinsi de politie.
de aici incepe povestea lui cu politia si justitia, si cum un om care nu a facut nimic, ajunge sa devina prizonier. ramanand inchis in inchisoare, si nevrand sa spuna ca a avut relatii sexuale cu o curva, el trebuie sa stea prins pentru un timp nedefinit. imprietenandu-se insa cu seful politiei, el reuseste sa fie mutat in hotelul lui, insa n-are voie sa iasa. acolo se imprieteneste cu alti oameni, si afla diferite destine.
desi partea asta a filmului este incredibil de plictisitoare, ea este facuta sa fie asa, pentru ca arata exact sentimentele pe care le ate protagonistul. scena de final vine foarte abrupt, numai cu un planset din partea lui. desi filmul nu a avut succes deloc la public, el surprinde ceva care nu poate fi explicat in alt fel. inafara ca critica sistemul comunist chinez, el arata si felul in care visele se pot sparge, si felul in care poti ramane prizonierul visului propriu.
un film greu, dar bun, fara fineturi, dar puternic. 7,8/10

azi am mai multe filme, si daca dorm diseara aici o sa am si mai multe... vad eu...
salutari.