|
aseara cum monologeam mai sus, am mai vazut un film...
Jun Ichikawa: Tony Takitani
un film neastept de frumos din multe motive... povetsea este in primul rand fascinanta, apoi imaginea este foarte poetica, si felul in care este povestit nu este obisnuit.
filmul este despre un baiat, acest tony takitani, insa povestea incepe cu bunicul lui care a avut o poveste ciudata ajungand sa fie executat intr-un lagar de razboi in japonia. filmul continua cu povetsea tatalui lui care este muzician de jazz, si care s-a gandt ca n-ar fi "half as bad" sa-si numeasca fiul Tony, un nume nerespectat intr-o japonie traditionalista.
numele a fost unsa din cauzele pentru care tony a avut o viata grea, insa si tatal plecat la concerte si mama decedata dupa nasterea lui. confrontat cu singuratate cu tristete si cu instrainare, baiatul s-a retras intr-o viata de desene devenind astfel unu dintre cei mai ceruti ilustratori de ziare cu profil tehnic.
tristeea si sngratatea a protagonisului despare in momentul in care se indragosteste si chiar se marita... viata lui devine plina, si ii este frica s-o piarda din nou. sotia lui ese o fata draguta, buna, devoted housewife, care insa are o roblema... shopping-addiction.
din cauza asta relatia se destrama si tony ramane din nou, cu un purcoi de haine aproape nepurtate deloc. moartea tatalui lui il face si mai trist, insa singuratatea il distruge psihic. ca sa reuseasca sa se puna din nou pe picioare el se decide sa angajeze o fata care sa-i inlocuiasca stia, purtandu-i hainele... insa dupa experiente frustrante o da afara impreuna cu cateva haine.
vanzand hainele si colectia de discuri a tatalui el ramane singur si cinhis in lumea lui de care insa nu se mai poate bucura.
filmul este facut in asa fel incat sa poata povestii toata povestea asta in 75 de minute, printr-un voice-over care ramane si singurul fel de text din film... este un narator care povesteste din toate punctele de vedere, si din cand in cand personajele ii termina propozitiile. in felul asta filmul are un charme personal, plin de personalitate si de subiectivitate... fiind montat bine povestea curge, si desi multe chestii se epeta, filmul ramane frumos. povestiile celor trei generatii se unesc la sfarsit inr-un final puternic si sentimental.
un film bun, care merita vazut cu orice pret... mi-a placut mult de tot: 9.9/10
si azi o sa mai vad cateva filme... printre altele si un film de Radu Mihaileanu, care face parte din concurs... vedem, povestim.
the shit is, many good films are already sold out, which makes it kinda hard to find good ones to look at. anyway, i'll stick around.
salutare
|